Exista o intrebare care nu e favorita pe lista vreunui moderator de show-uri de cultura generala: care este cel mai inalt munte de pe Pamânt? Negresit, raspunsul ar veni repede, pe nerasuflate – Muntele Everest, cu o inaltime de aproximativ 8.840 de metri.

Dar asta se intâmpla pe Pamânt. Pentru ca, daca am masura de pe fundul Oceanului, cel mai inalt munte de pe Pamânt ar fi probabil Mauna Kea din Hawaii. Se ridica de la aproximativ 4800 de metri de pe fundul marii, pâna la circa 4200 de metri deasupra apei. Totalul ajunge la aproximativ 9000 de metri. In adâncul marii exista niste santuri atât de adânci incât un munte precum Everest ar putea disparea in ele fara nici o urma! (Un sant este o depresiune lunga, ingusta si abrupta pe fundul Oceanului). Dar asa dupa cum arata Cindy Lee Dover, cercetator marin  american, in cartea sa „Calatorii in Oceanul Adânc”, fundul marii este „cel mai mare si mai putin cunoscut teritoriu salbatic de pe planeta noastra. Stim mai multe despre suprafata lui Marte sau Venus si despre fata intunecata a Lunii decât stim despre fundul oceanului.”

Si asta e o adevarata tragedie, subliniaza ea. Deoarece exista motive sa se creada ca orice process care are loc pe fundul Oceanului ne spune câte ceva despre procesele responsabile de modificarea suprafetei Pamântului asa cum o stim noi. „Daca vrem sa intelegem fortele geologice care modeleaza planeta noastra, trebuie sa intelegem procesele geologice exprimate de relieful fundului oceanului”, spune Dover.

Omul de stiinta a calatorit in adâncurile Oceanului pentru a explora diversele feluri de creaturi complexe care populeaza apele adânci de pe lânga craterele vulcanice si care ar putea functiona ca modele ale locurilor unde viata a aparut prima data pe Pamânt. Statisticile ei sunt ametitoare: lava produsa de vulcanii subacvatici intr-un an este suficienta pentru a acoperi o suprafata de 4 ori mai mare decât Alaska cu un strat de un metru grosime! Mai mult de un million de vulcani erup numai in Bazinul Oceanului Pacific, dar sub un procent dintre acesti vulcani au fost studiati si monitorizati. Asta inseamna ca mai putin de un procent din fundul oceanului planetar a fost cartata, arata Dover. Asta explica de ce marea parte a faunei apartinând apelor abisale nu este cunoscuta nici macar oamenilor de stiinta. Cele mai multe dintre aceste creaturi probabil ca nu au fost nici macar denumite. Dar bogatia acestor ecosisteme abisale poate rivaliza cu cea a padurilor tropicale.

Unele dintre numele date de oamenii de stiinta animalelor nou-descoperite sunt chiar amuzante, spune Dover. Printre ele se numara „viermii spagheta”, numiti astfel datorita asemanarii cu celebrele paste fainoase. Gasiti intr-o incâlcitura, este deseori dificil sa descoperi unde se sfârseste unul si incepe celalalt! Ca spaghetele, ar putea adauga cineva.

La momentul publicarii cartii, Dover lucra ca investigator invitat la Institutul Oceanografic Woods Hole din Massachusetts, unul dintre initiatorii cercetarilor de adâncime inca din anii ’60.

• Zebra
• Masina amfibie
• Atlantida – continentul pierdut al zeilor
• Pisa, turnul inclinat – indreptat
• Controleaza-ti telefonul mobil cu un inel Nokia Nenya