Estetica tatuajului isi are originile in Polinezia, tatuajul fiind chiar o cutuma de comunicare vizuala in cazul barbatilor. Artizanii tatuajelor erau foarte apreciati in societatea polineziana. Spectrul de culori era de natura vegetala. Fructe si plante erau arse iar cenusa lor transformata intr-un praf ce se dilua cu apa. Instrumetele necesare pentru realizarea tatuajelor erau confectionate din oase sau din lemn. Spatiul de lucru nu cunostea limite, polinezienii isi tatuau intregul corp, inclusiv limba.
Tatuajele erau reprezentari de animale, plante, simboluri astrale dar si desene abstracte influentate de cultura tiki (dezvoltata in jurul zeului Tiki al padurilor). Se pare ca aceasta indeletnicire se baza totusi pe o schema de productie repetitiva in sensul ca artizanii obisnuiau sa lucreze dupa un fel de modele/tipare aflate la indemana clientului. Artizanul si clientul porneau astfel de la un model concret ce urma sa fie adaptat dupa caz. Femeile puteau sa isi accesorizeze trupul cu tatuaje simple ce trebuiau realizate numai pe brate sau pe picioare. Exista traditia purtatrii unui tatuaj comun de catre gruparile razboinice, iar relatari de la fata locului povestesc despre tatuaje realizate sa ma scuzati
… pe fese. Traditia tatuajelor se pastreaza cu succes in Polinezia zilelor noastre, iar anual sunt organizate evenimente de tatuaj.













