La vremurile pe care ni le permitem sa le traim nici nu-i greu sa dai faliment. Unii chiar isi doresc, altii nu se pot opune. Oricum ar fi nu este rusinos, atata vreme cat totul se intampla in deplina legalitate.

Cel putin o data pe zi, in cursul saptamanii, ocazional si-n week-end, am drum prin fata unui magazin Altex, aflat undeva pe B-dul Ion Mihalache (1 mai), vizavi de un nou Mega Image (fost La Fourmi). Respectivul magazin, pana mai antzartz (vezi ce zic) deosebit de onorabil, balteste acum intr-o mizerie de nedescris. Dar chiar de nedescris. Sa incercam, totusi, sa creionam o imagine pentru o mai buna plasare in spatiu a semidefunctului magazin.

Pana acum un an-doi, Altexul din 1 mai era peron pentru multi trendinezi din zona ce nu se mai puteau urca in 300 daca nu aveau agatat de belciugu’ din bot ultima generatie de mp3 player. Luat, cum altfel, cu buletinu’, de la Altex. Pe 5 ani, sa fie ieftin. Unii au platit, mai platesc si azi, altii au contribuit si ei, cum s-au pricpeut, la propasirea gaurilor din bugetul societatii. Treaba mergea ca pe roate. Magazinul de care vorbesc era un furnicar permanent: zeci de angajati care te luau in catare si apoi in primire de cum iti permiteai sa faci un pas in magazin, sute de pensionari care auzisera ei ca ciorba e mai buna daca-i incalzita la microunde, gospodine care nu mai aveau loc de-al treilea frigider si de-aia isi mai luau un aspirator, copii inebuniti dupa monitoare, calculatore si alte vise zburatore, barbati care visau sa aibe in masina boxe mai mari decat ale nevestei vecinului si tot asa pana la conturarea unor cifre de afaceri ametitoare. Macar asa avea si buletinul proprietate personala o valoare. Putea si el insemna ceva.

Dar ca si-n clasicii poeti, trecut-au anii, si se cam terminara banii. Veni si criza, draguta de ea. Si poc sistemu’: nema credite, nema bani de dat inapoi, nema executari (n-a mai avut cine). Si Altex a intrat in vrie. Stocurile prea mari, banii scumpi luati din banci pentru rularea stocurilor, picarea aproape instantanee a pietei si alti factori de nu mai stam acum sa-i enumeram, au facut din magazinul ala frumos de pe Bd. Ion Mihalache (1 mai) un loc trist, aproape insalubru. Si asta n-ar fi nimic. Citeam acum ceva vreme ca “Altex se pare ca e in faliment rau de tot”. Lucru asteptat de unii, intuit de multi fara prea mari eforturi intelectuale.

Ce deranajeaza, totusi? Pai deranjeaza un aspect: in ce mentiona articolul citat putin mai sus, pozitia Altex se doreste a aduce biznisu’ pe traiectoria pasarii Phoenix. Asadar tre’ sa asteptam nitelus ca acusi se-ntoarce creditu cu buletinu’, din propria-i cenusa. Buuun. Atunci de ce sunt neglijate aspecte vitale care ar contribui la pastrarea imaginii afacerii, a brandului in sine? De ce magazinul ala e mizerabil, mai precis. De ce geamurile arata de parca laturile bulevardului au vrut sa se aseze la coada in fata magazinului. Daca treci pe-acolo zilnic, asa cum o fac eu, te umpli de greata. Si, evident, te face sa-ti spui ca in viata ta n-ai vrea sa intri intr-o asemenea infectie urbana.

Nu cred ca e o rusine sa dai faliment. E onorabil chiar, pana la un punct. Macar ai facut ceva: pentru tine, pentru comunitate, pentru STAT. Ai platit impozite/salarii etc. S-a terminat, ok , no problem.

Dar, daca speri ca nu s-a terminat, invata un lucru important: asa cum de pe nava in deriva comandantul pleaca ultimul, asa dintr-un asemenea magazin ultima persoana concediata ar trebui sa fie femeia de serviciu. Si nu are salariu mai mare decat un sclifosit de vanzator si nici mopurile si alde smacurile de dat pe geamuri nu costa ata de mult incat sa nu-ti permiti chiar sa le iei imprumut de la prieteni (fara buletin). Asta trebuie stiut. Degeaba mai ai in magazin 5 plastice amarate, altadata obiecte la mare cautare, si un vanzator lesinat, fara niciun chef de munca (probabil neplatit bine de vreo cateva luni) daca magazinul arata fics ca o hazna.

Femeia de serviciu e vitala! Chiar si pentru o mare afacere. Asta daca vrea sa mai fie afacere. Vreau sa vad geamurile de la Altex curate. Vreau sa vad usa curata, sa si vad prin ea. Si, chiar daca e criza, nu m-ar deranja sa vad un mare banner (care acum comunica in van nu stiu ce mega oferta la nu stiu ce LCD) pe care sa scrie simplu: este criza, nu ne permitem prea multe, dar suntem CURATI! Incercam sa revenim. Va multumim! E oare asa greu?

Bogdan Cercel

• Baieti, atentie: arbitru ma fac!
• Bucura-te de copilarie!
• Tastatura de buzunar
• UFO Cap – Umbrela traznita!
• Fotografii uimitoare din minunata lume a insectelor