Ghepardul

Ghepardul este un mamifer carnivor salbatic, cu capul mic si rotund, coada lunga, picioare inalte, cu blana de culoarea galbuie cu pete mici, intunecate. Este specific savanelor din Africa si din sudul Asiei. Specie protejata in Namibia. Specie pe cale de disparitie conform Documetului privind Speciile pe cale de disparitie al Statelor Unite.

Cum arata – Ghepardul are un corp zvelt, cu picioare lungi cu gheare tocite care se pot retracta. Pielea este plina de pete negre, mici si rotunde, iar blana este scurta si aspra la atingere. Ghepardul are capul mic, iar ochii sunt aparati de „urme de lacrimi” false, care se intind de lânga ochi pâna la coltul botului, aparându-l de soare si ajutându-l la vânatoare.

Dimensiuni – Corpul unui ghepard adult are o lungime de 112-135 centimetri, coada este de 66-84 de centimetri, inaltimea de pâna la 75 de centimetri, iar greutatea nu depaseste 54 de kilograme. Masculul este mai mare decât femela.

De ce este special – Ghepardul se remarca prin coloana vertebrala foarte flexibila, ficatul de dimensiuni enorme, inima marita, nari uriase si capacitate pulmonara deosebita. La toate acestea se adauga o musculatura extraordinara, lucruri care il fac sa fie cel mai rapid vânator din Africa. Putând strabate pâna la 8 metri dintr-un sprint, fara sa atinga pamântul cu mai mult de un picior, ghepardul atinge o viteza de pâna la 110 kilometri pe ora in doar câteva secunde.

Unde traieste – Gheparzii se simt cel mai bine pe terenurile unde prada este din belsug. In Namibia, gheparzii pot fi intâlniti atât in savane, câmpii, zone cu vegetatie deasa, cât si prin munti. Peste 95% dintre gheparzi traiesc in ferme comerciale. Desi inainte putea fi intâlnit peste tot in Asia si Africa, acum ghepardul mai traieste doar in Iran si in câteva tari din Africa sub-desertica. Teritoriul unui mascul se poate intinde pâna la o suprafata de 1.500 de metri patrati, iar pentru femele poate ajunge si la 3.000 de metri patrati.

Comportament – Gheparzii au o organizare unica si speciala. Femelele traiesc singure, exceptie facând cazurile când isi cresc puii. Primele 18 luni din viata unui pui sunt foarte importante – supravietuirea depinde de lectiile pe care le invata acum: sa vâneze fara sa cada prada leoparzilor, leilor, hienelor sau pavianilor. La vârsta de 18 luni, puii sunt parasiti de mame, ei adunându-se, la rândul lor, in grupuri in care vor sta inca sase luni. Când au implinit doi ani, femelele parasesc noul grup, in timp ce masculii ramân impreuna definitiv. Luptele pentru teritorii sunt foarte dese, gheparzii fiind unii dintre cei mai aprigi luptatori. Gheparzii vâneaza dimineata târziu si seara devreme. Isi urmaresc pas cu pas prada, pâna la o distanta de 10-30 de metri, dupa care o ataca. Isi sufoca prada infingându-si coltii in grumazul animalului urmarit. Atacurile nu dureaza mai mult de 20 de secunde, rareori ajungând pâna la un minut. In Namibia, gheparzii se folosesc de copacii din jurul lor pentru a se ascunde in timp ce-si urmaresc prada si pentru a-si marca teritoriul. Atunci când sunt amenintati, gheparzii mârâie si scot sunete sperietoare, iar când sunt linistiti torc precum pisicile. Nu reprezinta o amenintare la adresa omului.

Puii – Ghepardul este matur dupa 20-23 de luni de la nastere. Numarul mediu de pui este de 4 sau 5. Puii au pielea gri, cu blana lunga pe gât, cel mult 30 de centimetri in lungime si cântaresc pâna la 300 de grame la nastere. Blana de pe gât are mai multe roluri, principalul este acela ca puiul se poate ascunde in iarba, ca sa scape de atacatori, semanând mai mult cu un bursuc.

Durata de viata – Gheparzii nu pot trai mai mult de 8-12 ani in captivitate. Numarul puilor care mor in primele luni ale vietii este foarte mare, atât la animalele aflate in libertate, cât si la cele din captivitate. In medie, peste o treime dintre puii nascuti in captivitate mor la mai putin de o luna de la nastere.

Ce manânca – Antilope de dimensiuni mici, iepuri si diverse pasari.

Ce stim despre ei – Gheparzii au fost crescuti in captivitate de mii de ani. Se inmultesc foarte greu, iar oamenii de stiinta fac eforturi mari pentru a mentine efectivul de gheparzi la un numar constant. Gheparzii sufera de pe urma unei lipse de diversitate genetica, fiind foarte afectati de boli. Nenumaratele parcuri naturale din Africa nu ofera adapost decât pentru un numar foarte mic de animale, mai ales ca numarul leilor si al hienelor creste continuu, puii de ghepard cazând prada acestora tot mai des.

Pericole – Imputinarea prazii, pierderea habitatului si vânatoarea pun in pericol aceasta specie.

Protectie – In Namibia, se permite mutarea gheparzilor dintr-o arie in alta doar daca ei constituie un pericol pentru animalele domestice sau pentru oameni. Cu toate acestea, fermierii prefera sa-i omoare chiar daca gheparzii nu le-au amenintat fermele. De asemenea, comertul ilegal cu animalele vii sau cu pielea lor este un pericol deosebit de mare.

Conditii de captivitate – Ghepardul este un animal salbatic, iar capturarea lui ameninta existenta speciei. Mutarea unor exemplare diminueaza diversitatea genetica a speciei. Cel mai important, gheparzii nu se inmultesc in captivitate. Gheparzii asiatici sunt pe cale de disparitie din aceasta cauza. Dieta ciudata si nevoile extravagante fac din ghepard un animal foarte dificil si greu de intretinut. Instinctele de salbaticie ramân active mereu, existând tot timpul posibilitatea unei surprize din partea acestui animal.

Articole similare: