Pasarile de prada

Pasarile de prada sunt rapitoare innascute – talentul si indârjirea lor le fac campionii necontestati ai lumii pasarilor. Stapânii aerului, inzestrati cu o acuitate vizuala deosebita, isi captureaza si devoreaza victimele cu ajutorul ghearelor indoite si al pliscurilor incovoiate.

Soimul calator se arunca cu viteza de 300 km/h asupra prazii

Majoritatea rapitoarelor de zi isi prind si isi omoara singure prada. In contrast cu alte pasari rapitoare, transporta prada cu picioarele terminate in gheare incovoiate, nu cu pliscul. Exceptie fac hoitarii, care s-au specializat in consumul de cadavre. Din modul de hranire rezulta si faptul ca picioarele lor nu sunt deosebit de puternice si se termina in multe cazuri cu gheare tesite. Rapitoarele de zi – fie ca vâneaza animale vii, fie consuma cadavre – isi desfasoara activitatea ziua. Exista specii, spre exemplu vindereul de seara, care vâneaza in amurg, dar nici una nu este activa in timpul noptii. Din aceasta cauza ele se numesc rapitoare de zi, in contrast cu bufnitele, care duc o viata de noapte. Specia rapitoarelor de zi este una dintre cele mai raspândite de pe glob: reprezentantii sai se gasesc pe toate continentele, cu exceptia Antarcticii. Speciile lor s-au adaptat la cele mai diferite forme de viata, incepând din vârful muntilor si jungle, pâna la mlastini si tundre.

Migrarea pasarilor de prada

Multe specii din ordinul rapitoarelor de zi isi petrec iarna si vara in locuri diferite. Unele calatoresc ca sa evite vicisitudinile climaterice, altele ca sa exploateze oportunitatile sezoniere in materie de alimentatie. Speciile care se hranesc cu insecte migreaza vara in nord, deoarece acolo insectele apar in numar mai mare atunci. Odata cu apropierea iernii insectele incep sa dispara si pasarile sunt nevoite sa porneasca spre sud.

Urmarirea prazii

Rapitoarele de zi care vâneaza alte pasari urmaresc traseul prazii de-a lungul anului. Soimul Eleonora, spre exemplu, isi intârzie perioada de imperechere pentru ca puii sa iasa in perioada in care cintezoiul traverseaza in numar mare patria ei mediteraneana. Datorita temporizarii corespunzatoare, soimii dezvoltati pot strânge usor cantitati suficiente de hrana pentru alimentatia proprie si a puilor.

Alte specii, printre care soimul calator, nu calatoresc departe. Uneori fac un drum de doar câtiva kilometri de la cuibul din munti pâna la locul de iernat de pe tarmul marii.

In timpul migrarii, rapitoarele de zi se straduiesc sa-si aleaga drumul astfel incât sa nu fie nevoite sa zboare mult deasupra marii deoarece s-au specializat pentru zborul planat si nu au putere suficienta pentru zboruri mai lungi. Au insa proprietatea formidabila de a zbura fara batai de aripi, cu o coordonare uimitoare a aripilor intinse.

Rapitoarele de zi au, in general, aripi lungi si late, ce dezvolta o putere mare de ridicare. Sunt capabili sa stea zile intregi in aer asteptând atenti aparitia prazii.

Puii

Numarul de oua variaza intre 1 si 6, speciile mai mari având mai putine. Incep clocirea aproape din momentul in care au depus ouale, astfel ca, daca sunt mai multe oua in cuib, puii nu ies in acelasi timp. Acest aspect este important pentru pasarile de prada caci au o alimentatie mai incoerenta si nesigura. Puii pasarilor rapitoare se dezvolta mai lent decât alte specii. Hranirea lor este datoria ambilor parinti desi de multe ori femela este cea care pune de mâncare in gura puilor.

Puii invata sa zboare mai greu. Parintii ii hranesc si dupa primul zbor reusit.

Stiati ca:
Acvila de munte cu aripi late de 2 metri este una dintre pasarile rapitoare cele mai puternice.
Ghearele acvilei de munte sunt foarte ascutite, ea omoara prada cu gheara care este in opozitie cu celelalte.
Acvila de mare se hraneste cu animale mai mici si este simbolul national al Statelor Unite.
Serparii negri traiesc in Africa, Asia si Europa de Sud; se hranesc cu sopârle, serpi si alte animale târâtoare.

Informatii utile

Desi bufnitele au pliscul si ghearele asemanatoare cu cele ale vulturilor, nu exista o relatie de rudenie apropiata intre ele. Bufnitele s-au dezvoltat probabil din speciile rândunelelor de noapte, iar stramosii rapitoarelor de zi au fost, mai degraba, niste specii de bâtlani.

Rapitoarele de zi isi inghit in intregime prazile mai mici. Enzimele digestive foarte eficiente descompun si mistuie chiar si oasele din prada. Parul si penele inghitite le scuipa ulterior.

Soimul calator e cea mai raspândita specie de pasare de pe glob.

Se estimeaza ca vazul vindereilor este de opt ori mai bun decât cel al omului.

Cea mai mare pasare rapitoare este Condorul ce traieste in Anzi. Distanta dintre vârfurile aripilor intinse ajunge la peste trei metri. Membrul cel mai mic al ordinului este soimul pitic din India, care are aceasta distanta de doar 16 cm, adica este cât un cintezoi.