La ce se intampla prin Liga lu’ Mititca, mai ales acum cand are si-un nou presedinte de federatie… nu trebuie sa ne mire ca toti ar da navala sa-si gaseasca ceva de lucru p-acolo.

Fotbalul pare a fi singurul domeniu care nu cunoaste ce-i aia criza. Desi patronii de echipe urla din toti ficatii ca nu mai au cascaval de dat la rontait de catre soriceii din teren, salariile fotbalistilor sunt inca mult prea mari fata de cat reusesc sa presteze cu “balonu’ ala rotund”.

Spectatorii injura la patroni si fotbalisti, patronii pun bicele pe cine vad in fata ochilor, se injura unii cu altii, dar nimeni nu vrea sa vada ca trim intr-un fenomen umflat, atarnati intr-o obligatie contractuala: daca tot s-au licitat drepturile pe ijde sute de milioane, trebuie sa afisam un sport di grande. Si nu este deloc asa. Avem o cloaca in care fiecare cauta sa-si faca numaru’, iar legea sta pitita undeva pe tusa asteptand sa fie tarata in teren de vreunu’ mai justitiar. Daca din tot acest circ se pare ca toti au doar cate ceva de pierdut, unii bani, altii faima, altii timp, arbitrii parca-s putin mai scapati din catare. Desi tunurile sunt pe ei, tunuri dau si ei. Unu’ nu-i mai amarat ca altu’. Si se vaita, vai, ca-s injurati ca la usa vestiarului. Da nenisorule, da-s porcaiti pe mii de euro. Asa ca intr-o tara in care toti castiga fara sa se mai lupte nu ne ramane de sperat decat sa devenim arbitri.

• Cum a devenit Altex un magazin ieftin
• 3 pasi mici pentru un blog mai mare
• Incredibile sculpturi din plante
• Casa care poate deveni fortareata
• Potriveste-i!