In ziua de azi mancarea mai mult se citeste decat se gateste. Apetenta pentru aceasta nisa aduce in internetul romanesc o explozie de site-uri si bloguri de profil. Din ce in ce mai putini bucatari si mai multi antreprenori pun parale la bataie pentru a seduce comunitatile infometate de informatie si a le transforma in vizitatori ce-si pot desfata privirile cu pantagruelice festinuri online.

Multe dintre retetele prezentate sunt si apreciate prin comentarii, notate, aplaudate. Nisa este una cuminte care nu indeamna la critici. Pentru ca prea putini sunt cei care si incearca retetele, iar daca doamne fereste ciorba nu iese indeajuns de acra, iar desertul destul de ducle atunci vina nu este decat a celui care s-a incumetat sa testeze reteta. Si acesta din urma va spune senin: “deh, asa e cand o incerci pentru prima data! Data viitoare o sa-mi iasa mult mai bine. Ca la site!”.

Cred ca din cauza aceasta, a unei nise safe, sunt si multi care se aventureaza in a lansa proiecte. Succesul pe hartie este total: vizitatori sunt pe toate drumurile, haleala are cautare (mai ales acum cand mencinicopschi de profesie ne spun ce e bun si ce e rau, de ce rau si nu e bun) si este intens promovata pe toate canalele posibile. Pana la urma, site-urile culinare se supun retetei clasice: promovare intensa, continut bogat, concursuri interesante care sa atraga comunitati in jurul palariei bucatarului.

Astazi, Orlando a anuntat relansarea unui site (ebucataria.ro), dar si faptul ca o felie din el, “procent minoritar”, ii apartine. Fanii internetului sunt convins ca de maine se vor gandi foarte serios sa lanseze bloguri si site-uri culinare. Si nu pentru ca ar mai avea Orlando ceva de cumparat, ci pentru ca daca el investeste acolo inseamna ca de acolo vor veni banii. Cum ar veni, fratilor, tot din gogosi o sa ne scoatem toti. Ce nu stim de la Orlando este raspunsul la urmatoarea intrebare: care este rata de succes a investiilor facute in portofoliul personal? Ar fi interesant sa aflam si pe cate gherle a dat banuti si asta nu pentru a-i reprosa ceva, cat pentru a demitiza putin ideea aia conform careia pe ce tasta pune mana Orlando se transforma-n aur. Ca daca ar fi asa mai stim noi pe unii care erau acuzati candva (acum vreo 20 de ani) ca aveau robineti de aur prin case.

Imi place ebucataria.ro. La fel cum imi place si ce fac Cristi Roman si pranzul din caserola, dar si bucatarasul lui Gusti. Imi plac ca si site-uri, cum se desfasoara, cum se pozitioneaza si cum incearca sa interactioneze. Din pacate pentru mine, obisnuinta si preocuparile ma fac doar sa fiu consumator final al oricarei retete posibile. La fel ca-n filmul “white man can’t jump”, eu unul nu prea pot sa gatesc (bineinteles, trecand dincolo de cartofi prajiti, alde oua si cine stie ce banala fleica tintuita pe-un gratar infumurat).

Si pentru ca nu pot gati, ma rezum la a citi. Asta-mi place si pot. Din pacate, proiectele astea culinare ne spun cum sa gatim, ne dau si frumoase poze, ba chiar si filmulete. Si cam atat. Eu unul as vrea sa vad un proiect care sa faca si ce facea regretatul Radu Anton Roman. Ca tot sunt d-alde Romani (Cristi, Gusti) prin zona… Mancarea inseamna mai mult decat mancare. Este si cultura, si istorie, si poveste. Asa ceva as vrea sa vad. Si sunt convins ca asta ar face diferenta. Altfel, vizitatori sunt. Si site-uri dispuse sa-i hraneasca.

• 3 pasi mici pentru un blog mai mare
• Proiectul Concurs “Micul inventator”
• Bucura-te de copilarie!
• Ce te atrage la un proiect?
• Baieti, atentie: arbitru ma fac!