De cand apelativul “cizmar” a inceput sa le para o ofensa, “tradatorii” breslei, artistii, au inceput sa-si faca de cap. Si unde-i cap sunt si picioare numa’ bune de incaltat.
Ca in orice mediu in care creativitatea capata forme palpabile si in sfera creatiilor “pantofaresti” artistii isi gasesc cu greu un loc in fata si cauta sa ramana acolo pana ce tocul istoriei se va fi tocit de tot. Ca si in cazul prezentarilor de moda, domeniu de altfel forte inrudit, exista acum si incaltari pe care nu le va incalta nimeni niciodata. Sunt acele manifestari artistice de neinteles, fara nicio utilitate si care nu ne pot arata decat ce revelatii a trait “creatorul”. Bine macar ca multe dintre ele sunt funny.
Desi multi isi doresc si altceva, eu raman adeptul incaltarilor clasice, care sa nu ma calce pe bataturi. Incaltarile cuminti te feresc de o vorba pe care am auzit-o, candva, la un domn in varsta: “asculta baiete la mine. Cele mai rele lucruri in viata sunt astea: ziua sa te bata pantofii si noaptea sa te doara dintii!”. Si cam asa e. Asa ca imi permit si eu un sfat: nu va hazardati la incaltari! Exista riscul sa cadeti in dinti




















