Mumii, civilizații dispărute, limbi nedesci­frate, sol­dați romani care au înființat orașe în China, statui și megaliți a căror proveniență nu a fost niciodată explicată. Iată câteva dintre misterele istoriei umanității incluse într-un top al evenimentelor istorice mai puțin studiate și discutate, dar fără îndoială foarte interesante.

Dispariția civilizației de pe Valea Indusului

Cu o cultură care s-a întins din vestul In­diei până în Afga­nis­tan şi o populaţie de peste cinci milioane de oameni, an­tica civilizaţie de pe Valea In­dusului, cea mai veche civi­lizaţie cunoscută, a apărut în epoca bronzului şi era, se pare, foarte interesată de igie­nă… Decăderea lor enigma­tică poate fi comparată cu co­lapsul civilizaţiei mayaşe. Abia în 1922, o serie de excavări arheologice au scos la iveală faptul că antica ci­vilizaţie îşi crease un sistem complicat de canalizare şi dis­punea de băi de-adreptul imaculate. De aici ideea că sănătatea şi igiena erau un punct important în sistemul de valori al populaţiei dispă­rute. În mod ciudat, nu exis­tă dovezi arheologice despre eventuale armate, sclavi, con­flicte sociale sau alte „vicii” care au prevalat în societăţile antice.

Manuscrisul lui Voynich

Manuscrisul cifrat, vechi de 500 de ani, a fost descoperit într-o bibliotecă din Roma şi nu a fost descifrat până a­cum. Cartea are 240 de pa­gini cu ilustraţii şi texte în­tr-o limbă necunoscută. Descifrarea a fost imposibilă chiar şi pentru cei mai buni crip­tografi din lume, unii ajun­gând chiar la ideea că este vorba despre o farsă elabo­rată. Cu toate acestea, exis­tă dovezi care arată ca inscripţiile din manuscris par să urmeze regulile şi structura unei limbi.

Legiunea romană pierdută

După ce perşii au în­vins o mică armată romană condusă de generalul Crassus, legenda spune că o mică parte dintre soldaţii romani au rătăcit prin deşert şi au fost în cele din urmă capturaţi de soldaţii chi­nezi ai dinastiei Han. Istoricul chinez Ban Gu scria, în se­colul I, era noastră, despre o bătălie cu o ciudată armată care lupta în formaţie „solzi de peşte”, caracteristică ar­matelor Imperiului Roman. Un istoric de la universitatea din Oxford, Marea Britanie, care a comparat diverse texte antice, susţine că legiunea ro­mană pierdută a fondat un oraş lângă deşertul Gobi, numit Liqian, care în chineză ar însemna Roma.

Megaliții din Carnac

Pe coasta nord-vestică a Franţei, în regiunea numită Bretania, există peste 3.000 de megaliţi, aşezaţi în linie dreaptă şi în­şiraţi pe o distanţă de peste 12 kilometri. Legenda locală vorbeşte despre o legiune romană care mărşăluia prin zonă, iar vrăjitorul Merlin i-a prefăcut pe toţi în pietre. O teorie modernă susţine că megaliţii erau parte a unui sistem antic de detectare a cutremurelor. Nimeni nu are însă detalii despre populaţia din neolitic care a construit complexul.

Helike, orașul pierdut, poate „adevărata Atlantida”

Istoricul grec din secolul al II-lea Pausanias vor­beşte despre un mare cu­tremur care a distrus oraşul Helike. Tsunami-ul care a ur­mat a şters orice urmă a oraşului odată înfloritor, ca­re adăpostea un templu în­chinat lui Poseidon, zeu al mării. În afara vechilor texte greceşti, nu exista nicio do­vadă a existenţei acestui o­-raş, până când, în 1861, un arheolog a găsit o monedă de bronz care avea gravat capul zeului Poseidon. În 2001, arheologii au reuşit să găsească ruinele lui Helike sub mâlul şi pietrişul depus de mare. Vestigiile sunt acum în curs de dezgropare, iar u­-nii consideră că aceasta ar putea fi adevărata Atlantida.

Rongorongo

Considerat „celălalt  mister al Insulei Paş­telui”, Rongorongo es­te un tip de scriere hie­roglifică indescifrabilă, folo­sită de locuitorii timpurii ai regiunii. În timp ce nicio altă populaţie apropiată nu a avut un limbaj scris, Rongorongo a apărut în mod misterios pe la 1700. Limba s-a pierdut în­să odată cu speranţele de a putea descifra scrisul hiero­glific după ce primii colo­ni­zatori europeni au interzis fo­losirea ei din cauza legăturilor cu rădăcinile păgâne ale in­digenilor.

PRYPIAT (Ucraina): orașul muncitorilor de la Cernobîl

Prypiat este un oraș abandonat din nordul Ucrainei. A fost casa muncitorilor din Centrala Nucleară Cernobîl, fiind aban­donat în 1986 în urma dezastrului de la Cer­nobîl. La acel moment număra 50.000 de lo­cui­tori. Blocuri de locuințe (printre care unele proaspăt construite și neocupate încă), piscine, spitale și alte clădiri au fost abandonate. Rezidenților le-a fost permis să ia cu ei doar o servietă cu documente, cărți și haine necontaminate. Multe clă-diri au fost vandalizate de-a lungul anilor. Deoarece clădirile nu au mai fost întreținute, acoperișurile au scurgeri, iar primăvara camerele sunt inundate cu apă. Nu e neobișnuit să vezi copaci crescând pe acoperișuri sau chiar în clădiri.

GUNKANJIMA (Japonia): insula interzisă

Această insulă este una din cele 505 insule nelocuite din Prefectura Na­gasaki din Japonia, fiind situată la apro­xi­mativ 15 km de orașul Nagasaki. Mai este cunoscută și ca „Gunkan-jima” sau Insula Navă-de-război datorită zidurilor înalte dinspre mare.
Totul a început în 1890 când o companie numită Mitsubishi a cumpă­rat insula și a inițiat un proiect de ex­tragere de cărbuni de pe fundul mării. Acest lucru a atras prea multă atenție, iar în 1916 compania a fost forțată să construiască, pe insulă, cea mai mare clă­dire de beton din Japonia la acel moment. Un conglomerat de apartamente care să găzduiască muncitorii pe de o parte și să-i protejeze de uragane în același timp.
Cum petrolul a luat locul cărbunelui în Japonia anilor 1960, minele de căr­bune au început să se închidă în toată țara, iar minele Hashima nu au fost o excepție. În 1974 Mitsubishi anunță oficial închiderea minei, iar azi e un loc pustiu cu vizitare interzisă.

CRACO (Italia): un fascinant oraș medieval

Craco este localizat în regiunea Basilicata din provincia Matera. Orașu medieval este tipic celor din zonă, construit în jurul dealurilor. Craco poate fi datat încă din 1060, pe vremea când ținutul era deținut de Arhiepiscopul Ar­naldo, Episcop de Tricarico.
În 1891, populația din Craco număra peste 2.000 de locuitori. Totuși au existat multe pro­bleme datorită slabei dezvoltări a agriculturii. În­tre 1892 și 1992 peste 1.300 de locuitori au mi­grat din oraș în America de Nord. La slaba dez­­voltare a agriculturii s-au mai adăugat cutremu­rele, alunecările de teren și războiul – toate con­tribuind la migrarea în masă. Între 1959 și 1972 Craco a fost afectat de aceste alunecări de teren și cutremure. În 1963 ultimii 1.800 locuitori ră­mași au fost mutați într-o vale din apropiere nu­mită Craco Peschiera, iar originalul Craco a ră­mas în stare de decădere până azi.

KADYKCHAN (Rusia): amintirile Uniunii Sovietice

Kadykchan a fost unul din multele orășele ru­sești care au ­că-zut în ruină du­pă prăbușirea U­niunii Sovietice.
Rezidenții au fost forțați să se mute pentru a a­vea acces la ser­vicii ca apă cu­rentă, școli și în­grijire medicală.
Statul i-a mutat pe o perioadă de două săptămâni, fiind duși în alte orașe unde au fost împroprietăriți  cu noi case. Cândva un oraș minier de staniu cu o po­pulație de 12.000 locuitori, acum un oraș pustiu. În graba lor de a pleca, locuitorii au lăsat în urmă lucruri personale, așa ca poți găsi prin casele părăsite jucării vechi, cărți, haine și alte obiecte.

MACHU PICCHU (Peru): Orașul pierdut al incașilor

Machu Picchu (“Vârful Vechi”) este un oraș incaş pre-columbian locali­zat la 2,430 m altitudine pe o creastă muntoasă deasupra Văii Urubamba din Peru, a­proape de Cusco. Machu Pi­cchu este probabil cel mai cunoscut simbol al Imperiului Inca. Se face adesea re­ferire la „oraşul pierdut al in­caşilor”. Situl a fost introdus în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1983 şi a fost descris ca „o capodoperă ab­solută a arhitecturii şi o măr­turie unică a civilizaţiei inca­şe”.
Machu Picchu a fost construit în jurul anului 1450 şi a fost abandonat la mai puţin de 100 de ani, în timp ce im­periul se prăbuşea sub ocu­paţia spaniolă. Deşi citadela este situată la aproximativ 50 de mile de Cusco, capitala Inca, nu a fost niciodată gă­sită şi distrusă de spanioli pecum alte orale incaşe.
În 1911, istoricul şi explo­ratorul Hiram Bingham a adus Machu Picchu în atenţia lumii. Bingham şi unii au e­-mis ipoteza că citadela a fost locul tradiţional de naşteri a populaţiei incaşe sau centrul spiritual al „virginelor soarelui”, în timp ce alţii au specu­lat ideea că Machu Picchu era un refugiu regal.

ANGKOR (Cambodgia): Cel mai mare monument religios din lume

Angkor a servit ca cetate de scaun al imperiului Khmer care a înflorit cam din secolul 9 până în secolul 15 d.Hr.. Mai precis, perioada Angkoriană poate fi definită ca perioada de la 802 d.Hr., când monarhul khmer hindu Jayavarman al II-lea s-a autoproclamat „monarhul universal” şi „regele+zeu” al Cambodiei, până în 1431 d.Hr., când invadatorii Thai au descins în capitala Khmer, determinând populaţia să migreze la sud de Phnom Penh.
Ruinele Angkor sunt situate în mijlocul pădurilor şi terenurilor agricole la nord de Marele Lac (Tonle Sap) şi la sud de Dealurile Kulen, aproape de actualul Siem Reap şi fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, Templele de la Angkor sunt în număr de peste 1000, fiind astfel cea mai mare lo­caţie religioasă din lume, fi­ind vizitată de peste 1 milion de turişti anual.

MEMPHIS (Egypt): Capitala antică a Egiptului

Memphis a fost stră­ve­chea capitală a Egiptului de Jos şi a Vechiului Regat al Egiptului de la fondarea acestuia în jur de 2200 î.Hr. şi mai târziu pentru scurte perioade în timpul Noului Regat, şi a deţinut funcţia de centru administrativ de-a lungul istoriei antice. Numele Străvechi Egiptea era Ineb Hedj (“Zidurile Albe”). Numele de „Memphis” este deformarea grecească a numelui egiptean Piramidei Pepi I (a 6-a dinastie), Men-nefer, care a devenit Menfe. Conform lui Herodot, oraşul a fost fondat undeva prin 3100 î.Hr. de Menes, care a unit cele două regate ale Egiptului.
Memphis şi-a atins vîrful prestigiului sub dinastia a 6-a ca centru al cultului Ptah. A decăzut imediat după dinastia a 18-a cu ridicarea Thebei şi a renăscut sub perşi înainte de a cădea pe locul doi datorită fondarii Alexandriei. În 641 a fost abandonat şi a devenit o sursă de piatră pentru aşezările din apropiere.

PETRA: structuri din piatră cioplite în stâncă

Petra („Roca”) se află pe versantul muntelui Hor (Iordan) într-un defileu muntos şi formează flancul estic al Arabah (Wadi Araba), marea vale dintre Marea Moartă şi golful Aqaba. Este faimoasă deoarece are multe structuri din piatră cioplite în stâncă. Saitul a fost dezvăluit lumii Vestice de către exploratorul elveţian Johann Ludwig Bur­ckhardt în 1812 şi a fost declarat Patrimoniul Mondial UNESCO în 1985 când a fost descris ca „una din cele mai preţioase proprietăţi culturale ale omenirii”.
Închisă între stânci şi u­-dată de pârâiaşe vii, Petra nu numai că poseda avantajul unei fortăreţe dar controla principalele rute comerciale care treceau spre Gaza în vest, spre Bosra şi Damasc în nord, spre Aqaba şi Leuce Come la Marea Roşie şi peste deşert spre Golful Persan. Petra a decăzut sub domnia romană, în mare parte da­to­rită schimbării rutelor de co­merţ. În 363 un cutremur a distrus multe clădiri şi a para-lizat sistemul de aprovizio-nare cu apă.

VIJAYANAGAR (India): capitala unuia din cele mai mari imperii Hindu

Vijayanagar, capitala unuia din cele mai mari imperii Hindu, a fost fondat de prinţesa Harihara şi Bukka din dinastia Sangama în 1336.
A atins mărirea sub Krishna­devaraya (1509-29), când con­trola aproape toată zona peninsulei sud de râurile Krishna şi Tungabhadra.
Comparabil cu Delhi în se­colul a 14-lea, oraşul cu o po­pulaţie estimată la jumătate de milion de locuitori, acoperea o suprafaţă de 33 km pătraţi şi era înconjurat de mai multe linii concentrice de for­tificaţii. Bogaţia sa a rezultat din controlul comerţului cu mirodenii şi industriei bumbacului.
Imperiul s-a prăbuşit după bătălia de la Talikota în 1565 când oraşul a fost jefuit de confederaţia Deccan a sulta­nilor (Bidar, Bijapur, Golconda, Ahmednagar şi Berar), astfel deschizând sudul Indiei pentru cuceririle musulmane.

PALENQUE (Mexic): Unul din cele mai rafinate orașe maiașe

Palenque este un antic o­raş Maya în apropierea râului Usumacinta în statul mexican Chiapas. Conţine u­-nele din cele mai bune arhitecturi, sculpturi, acoperişuri-pieptene şi sculpturi pe care civilizaţia Maya le-a produs.
Străvechiul oraş maiaş Palen­que, cu superba junglă ca de­cor şi rafinata arhitectură şi decoraţie, este una din minunile Mexicului. Populat pen­tru prima oară în jur de 100 î.Hr., a înflorit în 600-700 d.Hr. Oraşul a crescut în im­portanţă sub conducerea lui Pakal, un rege cu un picior de lemn care a domnit din 615 până în 683 d.Hr. reprezentat de hieroglifele soarelui şi scutului, el mai fiind menţionat ca Scutul Soarelui sau Macaul Alb. În timpul domniei lui Pakal, în Palenque au fost construite multe pieţe şi clă­diri printre care şi superbul Templo de las Inscripciones (propriul mausoleu).
După secolul al 10-lea Palanque a fost abandonat, ruinele fiind descoperite abia în secolul al 18-lea.

Ceilalti nu ii vedeau rostul si credeau ca e doar un moft, o ciudatenie. El nu i-a bagat in seama, mai ales ca femeile au inceput sa o admire. Se intamplase, asa, pur si simplu, sa se nasca un obiect, o poveste. Povestea umbrelei galbene, cea mai calda si cea mai insufletita dintre ele. La inceput a stat in gratiile unei tinere fete, viata era frumoasa, se plimbau pe dealuri, miroseau ierburile, se cocotau pe stanci, fugeau spre scoala, alergau in statia de autobuz sa astepte, sa il astepte pe el.

A mai trecut timp si ea s-a facut si mai frumoasa si la fel si umbrela ei. Au inceput sa pozeze, sa apara in reviste si in vitrine, a aparut si concurenta, de forma, de culoare, de volane, de manere delicate. Fata si-a dat seama ca a devenit femeie si incerca sa ascunda acest lucru, unde… in abdomenul de arcade si matase al umbrelei devenita si mai galbena. Intr-o zi ploioasa el a avut nevoie de ea, …de umbrela. In bratul lui ea parea rapita, nu ii placeau palmele puternice si mirosul de tabac.

A urmat o vreme noua, ea, mergea cu el la slujba, dar nu la biserica, ci sus, sus, pe stalpi, suturand reteaua de lumina a orasului. Oboseala s-a instalat pe nebanuite si a fost pusa la odihna, la aer curat, intr-o statiune de ramuri. Si sfarsitul si l-a gasit tot intre ramuri, in raiul umbrelelor…

Parintii

Filip al II-lea a condus Macedonia intre anii 359 si 336 i.e.n. Aliantele sale cu popoarele balcanice l-au ajutat pe fiul sau, Alexandru, sa stapâneasca mare parte a lumii cunoscute la acea data. Filip isi forma aliante prin casatorii, cea mai importanta fiind cea cu Olympia, care, in 356 i.e.n., da nastere unicului ei fiu, Alexandru. Visul lui Filip era cucerirea Asiei, dar, in ajunul declansarii campaniei, este ucis. Olympia, fiica regelui din Epir (Albania de astazi), tara barbara, se tragea din acelasi neam cu Ahile. Isi ura sotul si dorea ca fiul ei sa ajunga rege, multi banuind-o ca ea a aranjat asasinarea lui Filip. Dupa moartea lui Alexandru, Olympia si sotia acestuia, Roxana, au fost ucise.

Copilaria

Alexandru s-a nascut la 20/21 iulie 356 i.e.n., la Pella, capitala Macedoniei. Era blond, ii placeau parfumurile, teatrul, flautul si lira, poezia si vânatoarea. Urmarea gloria si valoarea, neplacându-i in mod deosebit sporturile si bogatiile. La doar sase ani primea vizitatorii tatalui sau, in timp ce acesta era pe câmpul de lupta. Nu de putine ori, musafirii ramâneau impresionati de istetimea lui Alexandru.

Educatia

Parintii lui Alexandru i-au intuit potentialul si, ca prim profesor, l-au adus pe Leonidas. Acesta i-a insuflat baiatului un stil de viata simplu, admirat de trupe in campaniile viitoare. A urmat Lisimachus, care i-a format gustul pentru arta. La 13 ani, l-a avut ca profesor de filosofie, etica, politica si medicina pe Aristotel.

Regenta

La numai 16 ani, Alexandru este lasat regent in locul lui Filip, plecat in Bizant. In acest timp, el pune bazele unei colonii grecesti, Alexandropolis, dupa ce inabuse o rascoala dintr-un oras din Macedonia de Nord. Desi Filip este mândru de fiul sau, noua casatorie si posibilitatea de a avea un mostenitor 100% macedonean au dezbinat familia in doua tabere: Filip, pe de o parte si Alexandru si Olympia, pe de alta.

Conflictele cu grecii

La urcarea pe tron, Alexandru avea doar 20 de ani si a trebuit sa convinga orasele grecesti Atena si Teba sa isi pastreze aliantele. Si barbarii din nord amenintau sa iasa de sub stapânirea macedoneana. Prin manevre directe si rapide, Alexandru i-a alungat dincolo de Dunare si a supus din nou Teba si Atena. Istoricii spun ca, tot acum, a consultat Oracolul din Delfi, care i-a spus doar: „Esti de neinvins”. Alexandru porneste, in 334 i.e.n., sa cucereasca Asia.

Persia

Oficial, Alexandru vrea sa elibereze lumea de tiranie si asuprire, dar si sa razbune invadarea Greciei in 490 i.e.n. de catre persi si sa ajunga la ocean – un alt vis al sau. In 334 i.e.n., ajunge la Hellespont, prima victorie fiind asupra persilor condusi de regele Darius, lânga coasta Marii Egee. Inainteaza spre sud, prin Ionia, si elibereaza orasele grecesti de sub persi, dupa care porneste spre nord, catre Gordion. In noiembrie 333 i.e.n., invinge din nou armatele regelui Darius, la Issos, si ajunge la Damasc. Anul 332 il duce pe coasta feniciana, unde cucereste orasele importante, asigurându-si accesul pe intreaga coasta a Marii Egee. Egiptul este urmatoarea tinta, de unde pleaca in 331 in cautarea regelui Darius. Cucereste teritoriile dintre Tigru si Eufrat, dupa care il invinge pe Darius, la Gaugamela. Din acest moment, Alexandru este numit Regele Asiei. Cucereste Babilonul, Susa si Persepolis, capitala Imperiului Persan. Ramâne aici pentru câteva luni, dupa care pleaca spre Partia. Incercând sa uneasca stilul grec cu cel persan, se casatoreste cu o dansatoare persana, Roxana. In primavara lui 327, Alexandru pleaca spre India.

Egipt

Ajunge in 331 in Egipt, fondeaza orasul Alexandria la gura fluviului Nil, iar egiptenii il proclama faraon.

India

In 327 ajunge in India, iar un an mai târziu, in luna iulie, poarta cea mai importanta batalie cu ostile lui Porus, pe râul Hydaspes. Desi indienii folosesc in lupta elefanti – animale de care macedonenii nu auzisera -, Alexandru ii invinge. Vrea sa ajunga la fluviul Gange, dar ostile refuza sa il urmeze si porneste spre Macedonia. Unul dintre satele indiene prin care trece apartine triburilor razboinice Malli, Alexandru fiind ranit de mai multe ori. Trupele lui ajung la gura de varsare a fluviului Indus in iulie 325, dupa care pornesc prin desertul Gedrosian.

Drumul spre casa

Alexandru pierde trei sferturi din ostasi din cauza foametei si caldurii desertice. Odata ajunsi in Carmania, scapa de greutati si calatoresc fara probleme pâna la Hermezia, si mai departe catre Persis. In 323 pleaca spre Babilon, iar pe 10 iunie acelasi an, la vârsta de 33 de ani, moare de febra tifoida. Dupa moartea lui Alexandru, imperiul s-a dezmembrat in mai multe state, numite elenistice, dintre care cele mai importante au fost Egiptul (Regatul Ptolemeilor), Siria (Regatul Seleucizilor) si Macedonia (Regatul Antigonizilor).

Fapte

• Alexandru a cucerit Imperiul persan, inclusiv Anatolia, Siria, Fenicia, Gaza, Egiptul, Bactria si Mesopotamia, ajungând pâna in Punjab-India, punând bazele celui mai mare imperiu din istoria omenirii.
• Dupa o campanie militara de 12 ani, Alexandru cel Mare moare din cauze nesigure: malarie, febra tifoida sau encefalita virala.
• Cuceririle lui pun bazele epocii elenistice.
• A inspirat o serie de poeme istorice si opere de arta.
• Viata sa a fost prezentata in filme: Alexander – 2004 si Alexander the Great – 1956.

Biografie:

• 356 i.e.n. – la 20/21 iulie se naste Alexandru III, cunoscut sub numele de Alexandru cel Mare si Alexandru Macedon
• 340 i.e.n. – devine regent in locul tatalui sau Filip al II-lea; pune bazele coloniei grecesti Alexandropolis
• 336 i.e.n. – ajunge rege al Macedoniei dupa ce tatal sau este ucis; supune Teba si Atena, alunga barbarii din nordul Macedoniei
• 334 i.e.n. – porneste campania de cucerire a Asiei Mici, cu 30.000 de oameni; prima victorie asupra regelui persilor Darius
• 333 i.e.n. noiembrie – a doua victorie asupra trupelor regelui Darius la Issos; pleaca spre Damasc
• 332 i.e.n. – cucereste orasele de pe coasta feniciana
• 331 i.e.n. – il invinge pe Darius a treia oara, la Gaugamela; cucereste teritoriile dintre fluviile Tigru si Eufrat
• 331 i.e.n. – ajunge in Egipt; este proclamat faraon; intemeiaza orasul Alexandria
• 327 i.e.n. – porneste spre India; se casatoreste cu Roxana, fiica unui persan
• 326 i.e.n. – câstiga batalia impotriva ostilor lui Porus, pe râul Hydaspes; incepe retragerea catre casa
• 325 i.e.n. – ajunge la gura de varsare la fluviul Indus; traverseaza desertul Gedrosian
• 323 i.e.n. – iunie, moare din cauze inca nesigure.

Legendele din mitologia greaca spun ca muntele Olimp se ridica din centrul pamântului, pe el sprijinindu-se bolta cerului. Aici traiau si isi desfasurau activitatea zeii cei mai importanti. Miturile antice nu spun clar daca Olimpul se gasea pe pamânt sau in cer. Zeii olimpieni sunt in numar de 12 si ei au condus lumea dupa caderea Titanilor. Cei mai puternici sunt Zeus, Poseidon si Hades, care isi impart puterile asupra celor trei tarâmuri – cer, ape, pamânt – dupa ce-l detroneaza pe tatal lor, Cronus.

ZEUS

Zeus este stapânul cerului si conducatorul tuturor zeilor, cel care ii pedepseste pe mincinosi si pe cei care nu-si respecta cuvântul. Casatorit cu Hera, Zeus este zeul ploii, iar arma sa cea de temut este un fulger cu care ii loveste pe cei care il supara. Zeus apare ca zeu al dreptatii si bunavointei, aparator al celor slabi si judecator al celor rai. Scutul sau se numeste egida, vulturul este pasarea sa favorita, iar stejarul, copacul sau.

POSEIDON

Poseidon este zeul marii, protector al tuturor apelor si frate cu Zeus. Casatorit cu Amphitrite, nepoata titanului Oceanus, este adorat si venerat de catre marinari. In mitologia greaca, Poseidon este cel care a creat calul. Indragostindu-se de zeita Demeter si dorind sa-i fie pe plac, i-a facut acesteia un animal nemaiintâlnit pâna atunci – un cal. Se spune ca nu a reusit din prima si, mai intâi, a creat niste animale ciudate si caraghioase. Arma sa este tridentul, cu care poate zgudui pamântul si sparge orice obiect. Poseidon raspunde doar in fata lui Zeus, ceea ce l-a facut foarte certaret si lacom. Nu de putine ori intra in conflicte serioase cu ceilalti zei pentru ca incerca sa le fure din teritorii.

HADES

Hades este conducatorul lumii intunericului, zeu al tarâmului mortii. Este foarte lacom si tot timpul vrea sa aiba tot mai multi supusi. Hades este prieten foarte bun cu toate fiintele care ii imbogatesc tinutul cu noi victime si refuza categoric ca unul dintre mortii sai sa ii paraseasca regatul. In acelasi timp, Hades este zeul bogatiei, datorita minereurilor pretioase din pamânt pe care le stapâneste. Are un coif cu ajutorul caruia devine invizibil si rareori isi paraseste tarâmul. Desi este nemilos si fioros, nu face niciodata mofturi. Persephona este sotia sa, pe care, de altfel, a rapit-o din casa parinteasca. Chiar daca Hades este zeul mortilor, moartea, in mitologia greaca, are un alt nume: Thanatos.

HESTIA

Hestia este o zeita fara o personalitate anume, dupa cum sustin miturile. Chiar daca este sora lui Zeus, nu apare prea des in povestile antice. Este zeita pamântului, fiecare oras având câte un loc inchinat Hestiei, unde intotdeauna arde un foc ce nu trebuie sa se stinga niciodata. Dintre toti zeii, Hestia este cea mai blânda, cea mai sincera si cea mai miloasa.

HEBE

Hebe este fiica lui Zeus si a Herei si sotia lui Hercule. Ea este zeita tineretii si, impreuna cu Ganymede, este paharnicul celorlalti zei.

ARES

Ares este fiul lui Zeus si al Herei, dar nu este iubit de nici unul dintre parinti. Chiar daca este zeul razboiului, considerat a fi un criminal, este foarte las si lipsit de curaj. Nu de putine ori ajunge bataia de joc a celorlalti zei. Corbul este pasarea sa, iar câinele, animalul sau.

ATENA

Atena este zeita intelepciunii, a activitatilor intelectuale, artei si literaturii. Legenda spune ca Atena a fost creata de Zeus si s-a nascut din tâmpla acestuia, fara a avea mama. Foarte curajoasa in lupte, este aparatoarea asezarilor omenesti, a meseriilor si a agriculturii. Ea a inventat capastrul, cu ajutorul caruia oamenii au putut imblânzi caii, a creat trompeta, flautul, oala, grebla, plugul, jugul, barca si caruta. Atena reprezinta intelepciune, judecata si bunatate sufleteasca. Pentru ca este fiica preferata a lui Zeus, este singura care poate folosi armele acestuia. Orasul Atena, maslinul si bufnita sunt simbolurile ei.

APOLO

Apolo este fratele geaman al lui Artemis, fiu al lui Zeus si Leto. Este zeul muzicii si, tot timpul, cânta la o lira de aur. Este zeul care a inventat medicina. De asemenea, este stapânul luminii si al adevarului, zeul care nu minte niciodata. Una dintre misiunile sale cele mai importante este sa conduca soarele pe cer, in fiecare zi, in caleasca sa de aur. Oracolul din Delphi, care ii apartine, este vestit pentru faptul ca mii de oameni veneau la el pentru a le ghici viitorul. Simbolurile lui sunt dafinul, cioara si delfinul.

AFRODITA

Afrodita este zeita iubirii si a frumusetii, posesoarea unei curele vrajite, cu ajutorul careia ii face pe barbati s-o iubeasca. Legendele grecesti nu spun clar cum s-a nascut: de multe ori este amintita ca fiica lui Zeus si a zeitei Dione. Dar varianta cea mai cunoscuta vorbeste despre nasterea ei din spuma marii, facându-si aparitia pe plajele din Cipru. Desi este casatorita cu Hefaistos, este indragostita de Ares, zeul razboiului. Pasarile ei sunt porumbelul, lebada si vrabia, iar dintre copaci prefera mirtul.

HERMES

Hermes este, in mitologia grecilor, cel mai inteligent si rapid dintre zei, mesagerul Olimpului. Fiu al lui Zeus si al Maiei, isi indeplineste rolul cu ajutorul sandalelor si coifului sau inaripat si a baghetei magice. Hermes este zeul hotilor si al comertului si indrumatorul mortilor catre lumea de dincolo. El a inventat lira, fluierul, gama muzicala, astronomia, greutatile si unitatile de masura, boxul si gimnastica.

ARTEMIS

Artemis, sora geamana a lui Apolo, este zeita vânatorii, a lunii si a naturii salbatice. Aparatoare a copiilor, este si vânatorul Olimpului. Ca si fratele ei, Artemis vâneaza cu sageti de argint si este cea care are grija ca bebelusii sa se nasca sanatosi. Cel mai mult ii plac cerbii si chiparosul.

HEFAISTOS

Hefaistos se pare ca s-a nascut doar din Hera, fiind singurul zeu care este urât. Legenda spune ca mama sa  s-a speriat când l-a vazut si l-a aruncat in mare de pe vârful muntelui Olimp, accident ce l-a facut pe Hefaistos sa ramâna schiop. Alte mituri sustin ca Zeus l-a fulgerat intr-un moment de furie. Hefaistos este zeul focului si al forjei de fierar. Casatorit cu Afrodita, el este cel care construieste armurile si armele zeilor, folosind un vulcan pe post de cuptor. Este zeul protector al fierarilor si al tesatorilor, are o fire calma si iubeste pacea.

Curtea lui Arthur

Iata care sunt câteva dintre personajele din preajma regelui:

Guinevere, sotia lui Arthur. In galeza, numele ei inseamna „umbra alba” si anunta parca nenorocirile care vor cadea asupra lui Arthur si a cavalerilor sai, ducându-i la ruina.

Uther Pendragon, tatal lui Arthur, regele bretonilor. Legenda spune ca acesta se indragosteste de Igraine, mama lui Arthur, casatorita cu Gorlois, duce de Cornwall, unul dintre comandantii sai. In timp ce il trimite pe Gorlois la lupta, aranjând sa fie ucis, Uther, cu ajutorul vrajitorului Merlin, ii ia locul.

Mordred, fiul lui Arthur, tradator fara suflet. Se infrunta cu tatal sau in batalia de la Camlann, unde isi pierde viata, iar Arthur este grav ranit.

Camelot, fortareata lui Arthur, a carei asezare nu a putut fi stabilita cu exactitate. Istoricii sustin ca posibile locatii castelele Cadbury sau Tintangel, Virconium, Caerleon-on-Usk, din sudul Tarii Galilor, si castelul Dinerth, lânga râul Arth, in vestul Tarii Galilor.

Avalon, o insula britanica, renumita pentru frumusetea ei. Se spune ca aici a fost ingropat Arthur. Alte versiuni sustin ca regele nu face decât sa doarma, urmând sa se trezeasca atunci când va fi nevoie de el.

Cavalerii Mesei Rotunde

Masa Rotunda se afla in Camelot si era locul unde Arthur isi aduna cavalerii pentru a discuta problemele importante. Pentru ca era o masa rotunda, nici unul dintre cavaleri nu era mai important decât celalalt. Scaunul pericolului este rezervat doar unui cavaler, cu inima curata, care va aduce Sfântul Graal. Daca altcineva se aseza pe acest scaun, isi putea pierde viata. Legendele mentioneaza 12 cavaleri ai Mesei Rotunde.

Lancelot – omul de incredere al regelui, neinfricat in lupta. Este cel care provoaca divizarea curtii regale, din cauza dragostei lui pentru Guinevere.

Galahad – fiul lui Lancelot, unul dintre cei trei cavaleri care au ajuns la Sfântul Graal.

Tristan – nepotul regelui Mark, din Cornwall, trimis de catre acesta sa-i aduca logodnica din Irlanda, pe Isolda, indragostindu-se de aceasta.

Gawain – fiul surorii lui Arthur, viteaz si loial familiei. Ii sprijina pe cavalerii tineri care au nevoie de indrumare si ii apara pe cei nevoiasi.

Percival – unul dintre cei trei cavaleri care au pornit catre Sfântul Graal.

Bors – cunoscut datorita faptului ca, dupa moartea parintilor sai, a fost crescut de catre Printesa Lacului. Este al treilea cavaler plecat dupa Sfântul Graal, singurul care s-a si intors acasa.

Geraint – regele din Dumnonia, luptator neinfricat. Istoricii nu au cazut de acord asupra veridicitatii existentei sale.

Gareth – fiul surorii lui Arthur, soseste la Camelot deghizat, acompaniat de un pititc pe nume Melot. Participa la eliberarea printesei Lyonesse, cu care se si casatoreste.

Kay – fratele vitreg al lui Arthur, foarte rautacios si prost crescut. Câteva legende il numesc unul dintre cei dintâi cavaleri.

Lamorak – considerat al treilea cavaler in merite, imediat dupa Lancelot si Tristan, recunoscut pentru forta lui.

Gaheris – in mare parte raspunzator de declinul fratiei dintre cavaleri. Este unul dintre cei mai razbunatori cavaleri ai Camelotului.

Bedivere – cavalerul caruia Arthur ii cere, in momentul mortii, sa o returneze pe Excalibur Printesei Lacului. Are postul de maresal al regelui si, desi are doar o mâna, este un razboinic exceptional.

Puterea magiei

Merlin – vrajitorul atotputernic, apare fie ca intruchipare a binelui, fie ca intruchipare a raului. Legenda spune ca Merlin a fost conceput de catre un demon, pentru a nimici lumea, dar mama sa il boteaza distrugând raul din el. Fiind pe jumatate demon, Merlin avea puteri magice deosebite, putea vedea in trecut si, mai ales, in viitor si isi schimba infatisarea dupa bunul plac. Cel mai des apare ca sfetnic al lui Arthur, indragostit de Nimue, femeia care fie ii raspunde cu aceeasi afectiune, fie ii ia puterile si il inchide intr-o alta lume, unde va trai vesnic in suferinta.

Morgan le Fay – apare sub diverse nume, este o vrajitoare puternica, sora vitrega a lui Arthur. Scrierile o amintesc deseori ca incercând sa distruga regatul si casnicia lui Arthur. Principalele ei arme sunt magia si planurile rautacioase, multe dintre persoanele apropiate regelui cazând prada minciunilor si intrigilor ei.

Legenda lui Excalibur

Excalibur este sabia magica a lui Arthur, existând mai multe variante cu privire la aparitia ei. Prima spune ca Excalibur nu putea fi scoasa din stânca decât de un rege cu suflet curat, un rege adevarat, trimis de divinitate. Ceea ce Arthur reuseste fara prea mult efort. Conform celei de-a doua, el primeste sabia din mâna magica a Printesei Lacului, la scurt timp dupa ce urca pe tron. Regele isi rupsese sabia in lupta cu cavalerul Pellinore, iar Merlin il conduce catre lac, pentru a o obtine pe Excalibur. Lama sabiei taia orice, iar posesorul ei nu putea fi invins. O a treia versiune sustine ca Arthur o scoate pe Excalibur din stânca, dar ucide cu ea, din greseala, un alt cavaler si o arunca. Merlin ii propune sa se adreseze Lacului, care ii ofera o noua sabie, pe care Arthur o numeste tot Excalibur.

Teorii istorice: Arthur a trait la sfârsitul secolului V si inceputul secolului VI; a fost de origine romano-britanica si a dus numeroase lupte contra saxonilor pagâni; cetatea sa se afla fie la Cornwall, in Tara Galilor, fie in vestul Angliei de azi. Unii istorici l-au identificat cu Lucius Artorius Castus, un razboinic roman, care a trait in secolul II si care a intreprins multe campanii militare pe teritoriul Britaniei. Altii cred ca Arthur este un zeu aproape uitat al celtilor, care devine un adevarat personaj de legenda. Scrierile calugarului galez Nennius amintesc 12 batalii duse de Arthur, dintre care cea mai renumita ar fi lupta de la Mons Badonicus, când a rapus singur 960 de dusmani; Arthur a fost ucis la Camlann, in 573.

Sf. Nicolae deschide luna cadourilor

Obiceiurile de Craciun au legatura cu legenda Sfântului Nicolae. Acesta s-a nascut in anul 280 i.e.n., in Patara, lânga localitatea Myra din Turcia de azi. Admirat pentru bunavointa si darnicia sa, Nicolae apare in povestile tuturor statelor din lume. Si-a dat toata averea nevoiasilor, nu a pastrat nimic pentru el, si si-a petrecut viata ajutându-i pe cei care aveau nevoie de sprijin. Dar cea mai cunoscuta poveste este cea conform careia ajuta trei fete, dându-le bani si zestre pentru a se marita. In caz contrar, ele ar fi fost vândute de catre tatal lor ca sclave. Povestea Sfântului Nicolae a ajuns pâna in cele mai indepartate colturi ale lumii, el devenind aparatorul copiilor si al marinarilor.
Ziua care ii este dedicata este 6 decembrie.

Povestea pomului de Craciun

Din vremuri stravechi, oamenii aveau un respect aparte pentru copacii care erau verzi tot anul – se credea ca indeparteaza vrajile, spiritele rele si bolile. Pentru egipteni, romani, vikingi si druizi, de la Polul Nord pâna in Europa, plantele perene simbolizau viata, forta si puterea tineretii, incredere si intelepciune. Se pare ca traditia impodobirii bradului de Craciun a inceput in Germania secolului XVI, când, la sfârsitul lui decembrie, crestinii isi decorau casele cu un brad pe care il instalau in locul cel mai frumos din locuinta. Desi greu de crezut, globuletele, ghirlandele, lumânarile parfumate si cadourile au fost privite, multa vreme, ca simbol al religiilor pagâne, nefiind acceptate de toata lumea. In 1695, tribunalele din Massachusetts (SUA) au dat chiar un ordin prin care oricine si-ar fi decorat casa de Craciun era arestat. Dar, la sfârsitul anilor 1890, traditia pomului de Craciun a pus stapânire pe intreaga lume crestina. Asa ca, pregatiti-va sa impodobiti bradul de Craciun, nu fiti tristi daca ati mai spart câteva dintre globulete. Anul acesta puteti pune in pom si fursecuri, bomboane, portocale, floricele sau orice altceva va face placere. Impodobirea pomului este un eveniment pentru intreaga familie, uitati micile certuri cu frati sau surori si lasati-va imaginatia sa zboare.

Cum il cheama pe Mos?

Nu exista alt personaj care sa se ocupe de toti copiii cuminti din lume si care sa fie botezat in fiecare tara cu alt nume. Va spunem câteva dintre numele cu care Mosul este deja obisnuit: Christkind in Austria, Noel, Saint Nicholas, Christkind si Black Pete in Belgia si Olanda, Papa Noel in Brazilia, Julinisse in Danemarca, Father Christmas in Anglia, Old Man Christmas in Finlanda, Pere Noel in Franta, Kriss Kringle, Christkind sau Saint Nicholas in Germania, Befana in Italia, Santa Kurohsu in Japonia, Three Kings in Mexic, Star Man sau Wise Man in Polonia, Three Kings in Spania, Basbouschka in Rusia.

Renii lui Mos Craciun

Rudolph, cel cu nas rosu – este conducatorul saniei, nasul lui lumineaza drumul si il ajuta pe Mos sa vada casele tuturor copiilor.
Ceilalti reni sunt Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen.
Comet, cel viteaz – a evitat un accident teribil: vazând o cometa care se apropia de Pamânt, a lovit-o cu coarnele si i-a schimbat orbita.
Cupid, cel romantic – desi are o slujba foarte serioasa, isi gaseste timp sa se ocupe de povestile romantice ale renilor.
Vixen, cea gratioasa – prima din clasa sa de reni tragatori de sanie, este foarte frumoasa si gratioasa.
Dancer si Prancer, cei talentati – Dancer si Prancer sunt frati gemeni, chiar daca mai exista si câteva dife-rente intre ei.
Blitzen, cel electric – a fost lovit de fulger, este incarcat cu energie electrica si il ajuta pe Mos indicându-i drumul corect.
Dasher, cel celebru – si-a abandonat cariera in show-bizz pentru a-l ajuta pe Mos. Este cel mai bun ren zburator.
Donder, cea constiincioasa – este prima fata-ren care a absolvit academia de tragatori de sanie, se ocupa de antrenamentul intregii echipe de reni.

Acasa in… orasul secret

Chiar daca nu l-ati vazut cu ochii vostri, Mos Craciun va viziteaza de ani buni, la fiecare 25 decembrie. Din câte am putut afla, chiar el este: batrânul grasut, cu obrajii rosii si cu zâmbetul pe buze, cu barba alba si lunga, imbracat in costum rosu cu blana alba. Este cel care va aduce cadourile pe care le gasiti sub pom. Daca va intrebati cum poate sa ajunga la milioane de copii intr-o singura noapte, este simplu: are ajutoare de nadejde, renii care ii conduc sania zburatoare. Familia Craciun locuieste in Korvatunturi, Laponia, un oras foarte misterios: desi exista pe harta, drumul pâna acolo este foarte greu de gasit. Pâna si numele orasului este enigmatic – Korvatunturi inseamna „muntele ureche”, de aici putând fi auzite toate dorintele copiilor. Pe lânga casa Mosului, mai exista si o sala de mese, o biblioteca imensa, bucataria doamnei Craciun, atelierul si magazinul pentru jucarii. Sa nu uitam grajdul renilor si multele ascunzisuri ale spiridusilor. Viata la Polul Nord pare sa-i priasca Mosului: isi petrece tot timpul fie la Korvatunturi, fie la Rovaniemi, orasul sau natal.

Sarbatoare pe tot globul

Belgia – Kerstman (Père Noél) vine in ajunul Craciunului cu daruri pentru copii. Si aici, pe 25 decembrie, se dau cadouri celor dragi, puse sub pomul impodobit sau in ciorapii decorati special si atârnati lânga semineu. In dimineata zilei de Craciun se serveste pâine dulce – „cougnou” sau „cougnolle”.
Brazilia – Papai Noel aduce daruri familiei si prietenilor, iar masa festiva include bunatati din pui, curcan, sunca, orez, salata, porc si fructe proaspete sau uscate.
Finlanda – in tara lui Santa Claus, dupa ce s-a facut curatenie in casa, vin trei zile de sarbatoare. In ajunul Craciunului, finlandezii manânca budinca de orez si beau suc de prune si impodobesc pomul. La prânz, se transmite la televizor si radio cuvântarea primarului orasului Turku (orasul Craciunului), iar seara are loc cina traditionala. Fiecare familie se duce la biserica pentru a aprinde o lumânare pentru cei dragi si pentru cei plecati.
Franta – Pere Noel e intâmpinat cu un brad impodobit, in casa sau in gradina. Felicitarile sunt si aici importante, iar masa de Craciun este prilejul perfect pentru a aduna toate rudele la un loc.
Germania – oamenii fac adevarate concursuri de decorat casele, la loc de cinste stând lumânarile si reproducerile de lemn ale noptii sfinte. Der Weihnachtsmann aduce cadouri in seara de Ajun: dupa ce toata lumea se intoarce de la biserica, se duc in camera unde este impodobit bradul. Acum, mâncarea preferata este crapul si friptura de gâsca.
Ungaria – Tel-apo sau Mikulas aduce daruri pe 6 decembrie, pentru copiii cuminti, iar pentru cei neastâmparati aduce o nuielusa. Pe 24 decembrie, copiii pleaca de acasa, atât cât pruncul Iisus sa poata aduce pomul si cadourile de Craciun. Masa de Ajun presupune peste cu orez si cartofi si dulciuri facute in casa. Abia dupa cina copiii pot sa intre in camera unde sub pom se afla cadourile.
Letonia – Mosul aduce cadouri in fiecare zi, incepând din ajunul Craciunului, când se decoreaza bradul. Masa de Craciun include fasole cu cârnaciori de porc, placinte si mâncare de varza.
Noua Zeelanda – Craciunul incepe cu desfacerea cadourilor de sub pom, in dimineata zilei de 25 decembrie. Urmeaza o masa festiva, cu pui sau curcan gatit la cuptor, friptura, vin si prajituri.
Portugalia – aici cadourile sosesc in seara de Ajun, asezate sub brad sau in ciorapii de lânga semineu. La miezul noptii de Ajun se serveste masa traditionala: peste cu cartofi.
Rusia – aici Craciunul se sarbatoreste fie pe 25 decembrie, fie pe 7 ianuarie (dupa vechiul calendar). Mâncarurile traditionale sunt chiftelele si dulciurile facute in casa.
Suedia – cea mai importanta zi este Ajunul, când se serveste carne de porc, peste si fasole, in timp ce se impart cadourile.
Statele Unite ale Americii – Santa Claus aduce cadouri in dimineata de Craciun. Masa traditionala se serveste alaturi de familie si prieteni, felurile preferate fiind curcanul, cartofii dulci, placintele si bauturile dulci, facute in casa.

Craciunul la români

Sarbatorile incep din seara de Ajun, când casele impodobite isi primesc colindatorii veniti sa ureze sanatate, rod bogat si implinirea dorintelor in noul an. Aceasta este cea mai raspândita traditie in tara noastra. In asteptarea colindatorilor, gospodinele pregatesc multe bunatati si, nu de putine ori, dupa ce isi termina urarile, colindatorii sunt poftiti la masa. Ziua de Ajun este un bun prilej de a vizita prietenii, rudele si vecinii. In fiecare zona a României exista un mod specific de a intâmpina Craciunul. In unele zone, gospodarii isi strâng din sat tot ce au imprumutat. In Mehedinti, parintii pun copiilor banuti in buzunare pentru ca anul viitor sa fie imbelsugat. Tot acum, pâinea se aseaza sub masa pentru a aduce noroc familiei, iar sub fata de masa se pune pleava de grâu, pentru belsug. Craciunul incepe cu postul de sase saptamâni si inseamna, cum ar spune bunicii, renuntarea la mâncarea de dulce. In unele parti ale tarii exista obiceiul numit „Umblatul cu icoana”, iar in nordul Moldovei se pregateste masa de Ajun cu mâncare de post.

Legenda Atlantidei spune ca zeul marii, Poseidon, s-a indragostit de o muritoare, iar copiii rezultati din iubirea lor au devenit regii continentului pierdut. Cu timpul, insula recunoscuta pentru cultura avansata si progresele deosebite, s-a transformat dintr-un tarâm al pacii intr-un univers al razboiului. Conform scrierilor lui Platon, la scurt timp, Atlantida a disparut in apele marii, ca pedeapsa pentru rautatea locuitorilor ei. Toate acestea s-au intâmplat cu mai bine de 9.000 de ani inaintea erei noastre.

Teorii contradictorii

Unele teorii sustin ideea ca Atlantida a existat si ca era situata in largul Marii Mediterane, contrar scrierilor platoniene care o plasau lânga Gibraltar. Mai mult, in perioada in care marele scriitor grec si-a conceput opera, poporul elen nu explorase in intregime Marea Mediterana, astfel ca datele geografice prezente in opera lui Platon nu sunt conforme cu realitatea geografica. In plus, descoperirile care au avut loc de-a lungul timpului, sustin ipoteza conform careia Atlantida a fost intr-adevar situata in Marea Mediterana. Daca este sa luam in considerare aceste descoperiri, putem trage urmatoarele concluzii:

• Este posibil ca Atlantida sa se fi aflat in zona insulelor Santorini, din Marea Egee. O explozie vulcanica a dus la scufundarea a mai mult de jumatate din aceasta insula, in jurul anului 1.500 i.e.n. Civilizatia minoana, care traia in insula Santorini, era deosebit de avansata, asemeni celei din Atlantida.
• Si insula Sardinia din vestul Marii Mediterane poate sa fi facut parte din continentul pierdut. Ruinele descoperite aici de arheologi indica faptul ca Sardinia era, in jurul anului 1.500 i.e.n., caminul unei civilizatii foarte avansate.

Un alt loc care ar fi putut gazdui Atlantida sunt insulele Azore. Acestea formeaza un arhipelag care apartine Portugaliei, aflat la aproximativ 1.500 de kilometri la vest de coasta portugheza. Exista chiar cercetatori care cred ca insulele Azore sunt, de fapt, ceea ce a mai ramas din muntii Atlantidei.

Atlantida, coasta de vest a Europei

O alta teorie, deosebit de populara printre oamenii de stiinta, plaseaza Atlantida in mijlocul unui arhipelag din Bolivia. Caracteristicile geografice ale acestei zone par sa corespunda descrierilor lui Platon. Dar este mai greu de sustinut ideea conform careia civilizatia atlantida s-a deplasat din America de Sud pâna in Egipt, unde grecii antici, precum Platon, ar fi putut lua cunostinta de ea. O alta ipoteza are la baza o topografie a Oceanului Atlantic si date referitoare la schimbarile climatice. Astfel, Atlantida facea parte din arhipelagul celtic, la sud de insulele britanice. Din cauza nivelului mult mai scazut al apei marii, Atlantida era, in Pleistocen, coasta de vest a Europei. Teoriile amintite nu vin decât sa aduca informatii, mai mult sau mai putin credibile, despre continentul pierdut. Oamenii de stiinta inca se mai cearta in legatura cu existenta Atlantidei, iar ipotezele care au aparut pe parcursul timpului sunt dintre cele mai ciudate, mai ales daca o luam in calcul pe cea conform careia Atlantida a fost caminul unei civilizatii extraterestre.

Inainte de a trece in revista domnia Cleopatrei, sa aruncam o privire la contextul international de la acea vreme. Slabirea puterii dinastiei Ptolomeu a coincis cu expansiunea Imperiului Roman, faraonii trebuind sa pastreze, timp de doua sute de ani, aliantele incheiate cu romanii, pentru a evita distrugerea oraselor egiptene. In timpul domniei ultimului faraon din dinastia Ptolomeu, Roma a câstigat tot mai multe puteri asupra Egiptului, declarându-se chiar paznic al dinastiei ptolemeice. Tatal Cleopatrei, Ptolemeu XII, a platit tribut Romei pentru a o tine departe de regatul sau. La moartea acestuia, caderea Egiptului nu a mai putut fi evitata.

Povestea Cleopatrei

De aici au pornit discutiile cu privire la motivele Cleopatrei de a prelua puterea: incerca sa-si salveze tronul sau incerca sa salveze regatul? Incerca sa protejeze dinastia sau sa impiedice expansiunea Imperiului Roman? Pe când erau inca mici, Cleopatra si fratii sai au asistat la uciderea tutorelui lor de catre Iulius Cezar. In anul 48 i.e.n, Iulius Cezar a parasit Roma si s-a instalat in Egipt. In timpul sederii la Alexandria, Cezar a primit un dar aparte: tânara de 22 de ani, Cleopatra, infasurata intr-o carpeta orientala. Femeia conta pe ajutorul imparatului roman pentru a-si alunga fratele cu care se razboia pentru putere, lucru care s-a si intâmplat la scurt timp. Cleopatra si Cezar au plecat intr-o croaziera pe Nil, indreptându-se spre orasul Dendara, unde Cleopatra era venerata ca faraon. Cei doi au devenit amanti, iar din relatia lor a rezultat un fiu, Cezarion. Doi ani mai târziu, Cleopatra s-a mutat la Roma, unde Cezar a construit un palat in onoarea ei si a fiului lor.

Cezar cazut in dizgratie

Comportamentul lui Cezar nu a fost pe placul romanilor, imparatul fiind ucis chiar de catre senatorii sai, in anul 44 i.e.n. Dupa moartea lui, marele imperiu s-a impartit in doua: de o parte sustinatorii lui Marcus Antonius, iar de cealalta, cei ai lui Octavian. Cleopatra a urmarit cu atentie disputele, si, vazând ca Marcus Antonius are sorti de izbânda, l-a sustinut si ea. La scurt timp, cei doi au devenit amanti. Dar alianta lui Marcus Antonius cu regina egipteana a stârnit si mai mult ura romanilor, mai ales ca noul imparat ceda teritorii intregi Cleopatrei – Tarsus, Cyrene, Creta, Cipru si Palestina.

In momentul in care Octavian a declarat razboi Egiptului si a pornit catre coasta adria-tica a Greciei, cei trei s-au intâlnit intr-o batalie celebra, la Actium. Infrângerea egiptenilor a fost pusa pe seama retragerii nechibzuite a Cleopatrei. Octavian nu s-a grabit sa isi ceara drepturile asupra Egiptului, ci a asteptat un an, când s-a dus la Alexandria si l-a invins imediat pe Marcus Antonius. Acesta i-a cerut invingatorului sa il lase sa moara in bratele Cleopatrei, dupa care a fost inmormântat ca un rege.

Domnia lui Octavian

Octavian s-a instalat in Alexandria in anul 30 i.e.n. Cleopatra a fost luata ostatica, iar in momentul in care a vazut ca imparatul nu era interesat sa negocieze sau sa discute situatia ei, Cleopatra s-a hotarât sa se sinucida.

Misterul mortii Cleopatrei

Nici pâna acum nu se stie sigur cum si-a pus capat zilelor, dar cei mai multi istorici cred ca a murit de la muscatura unei vipere. Odata cu moartea ei, un intreg capitol al istoriei egiptene a luat sfârsit: Alexandria a ramas capitala Egiptului, dar acesta nu mai era decât o provincie romana. Era faraonilor egipteni a facut loc imparatilor romani, iar moartea Cleopatrei a condus la o si mai mare dezvoltare a Imperiului Roman. Membrii dinastiei ptolomeice erau veniti din Macedonia, dar cu toate acestea au condus Egiptul ca faraoni egipteni, iar Cleopatra a fost ultimul faraon al acestui mare imperiu.