Cum ar fi sa-i dedicati catelului de companie un spatiu generos de imbaiere, mai ales in toridele zile de vara? De obicei acest lucru nu este foarte usor de realizat, avand de ales intre o traditionala baie-n cada sau, pentru cei mai norocosi, o balaceala la comun in piscina proprie.

Cum niciunul dintre scenariile de mai sus nu este multumitor pentru ambele parti, iata ca s-a gasit si solutia minune. Si nu o solutie oarceare ci una cu adevarat gonflabila. O piscina gonflabila ce in numai cinci minute ii poate aduce o imensa bucurie catelusului, ba chiar si pisicii. O astfel de solutie costa cam 120 $ si poate fi gasita aici.

Ghepardul este a un cățărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale și nu prin agilitatea săriturii. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, și chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 km/h. Cel mai rapid record de viteză înregistrat de un ghepard a fost de 105 km/h, obținut pe distanțe scurte (de circa 460 m). Ghepardul este, de asemenea, posesorul unei accelerații explozive, fiind capabil de a atinge în trei secunde, pornind de pe loc, viteza de circa 110 km/h, fiind mai rapid decât majoritatea mașinilor de curse. La acest record contribuie și faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele neretractile.

Descriere

Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permițându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen și torace, dar există pe coadă. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuțite și două dungi negre, ce încep la colțurile ochilor, de-o parte și de alta a nasului, și se termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că țin razele solare departe de ochi, și astfel poate să vadă de la distanțe mari. Ghepardul adult cântărește între 40 și 65 kg. Lungimea totală corpului este de 115-135 cm, în timp ce coada variază până la 84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variație mare și este dificil a separa masculii de femele doar prin aparență.

Istorie

Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 – 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celelorlalte pisici mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa și Asia, Europa și Nord America. Prin datele luate de la fosile, se știe că acesta a originat in SUA, din Texas, Nevada și Wyoming(statele din prezent). Aproximativ acum 10.000 de ani in urmă, la sfârșitul Epocii Pleistocene, numită si Marea Epocă de Gheață, mediul lumii a suferit schimbări drastice în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Nord America și Europa au murit, printre care și gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheața acoperise mare parte din emisfera nordica, iar nivelul maritim a scazut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numarul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei au fost folosiți de către nobilii italieni la vanatoare, pentru sport. Gheparzii adulți erau prinși în sălbăticie și închiși în cușcă pentru câteva luni. Numărul de gheparzi, astfel, a descrescut de la 100.000, la sfârșitul secolului al XIX-lea, până la aproximativ 12.600 astăzi. Ghepardul nu este doar cea mai rapida felina de pe Pamant,ci si cel mai bun sprinter in viata din regnul animal.Toate cele patru membre se incruciseaza pentru a obtine o distanta maxima a pasului.Cu o coloana vertebrala deosebit de flexibila,ghepardul se poate intinde foarte mult. Ghearele ghepardului se comporta precum crampoanele de pe un pantof de alergat,ajutandu-l sa-si mareasca aderenta cand sprinteaza,ele nefiind retractile, ca cele ale leului.

Vânătoare

Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie prada sa preferată. (informatii preluate din Enciclopedia Wikipedia)

Cainele Samoyede, cunoscut odata sub numele de Bjelkier dat de catre tribul nomadic Samoyede din Siberia, este un membru al familiei Spitz-ilor regasit de la un capat la altul al Polilor, Nord si Sud. Poporul Samoyede le-a permis cainilor sa se imperecheze intre ei, avand interventii minore in cadrul procesului de selectie. Acest proces a avut ca rezultat aparitia unei rase de caini similari stramosilor lor, lupii. Acesti caini erau utilizati ca si caini de sanie sau de paza de catre poporul Samoyede, protejandu-le turmele de reni. In cele din urma, acesti caini albi imaculati au devenit animale de companie. La sfarsitul anilor 1800, primii Samoyezi au fost importati de catre exploratorul Robert Scott in Anglia, unde rasa s-a dezvoltat si de unde s-a raspandit in intreaga lume.

La inceputul anilor 1900, numele rasei a fost oficial schimbat din Bjelkier in Samoyede, in afara Siberiei. In 1923, English Kennel Club a decis sa inlature „e”-ul de la sfarsitul numelui, pentru al preschimba in Samoyed. American Kennel Club, de asemenea, s-a decis sa renunte la „e” in 1947 si rasa a fost oficial numita Samoyed si recunoscuta ca rasa proprie in clasa cainilor utilitari.

Samoyed-ul are un cap masiv, de forma triunghiulara, cu o trufa bine evidentiata, de culoare neagra sau maron. Ochii sunt de nuanta inchisa, oblici si profunzi. Samoyed-ul este cunoscut ca avand buzele cutate, dand impresia unei fete zambitoare, in permanenta. Prezinta urechi de dimensiuni medii, ascutite, verticale (purtate ridicat), usor rotunjite la varfuri. Coada este lunga si stufoasa, bine imbracata cu par si purtata rasucit pe spate. Picioarele sunt robuste si musculoase, iar labele sunt late si acoperite cu par. Blana este deasa si aspra, nefiind ondulata, si prezinta un puf catifelat si dens, care-l protejeaza de frigurile arctice. Culoarea blanii este alb imaculat (cea mai preferata), biscuit, crem si champagne.

La Samoyed-ul adult, inaltimea la greaban este de 53-60 cm la mascul si de 48-53 cm la femela. Greutatea corporala este in medie de 20-25-30 kg la mascul si de 16-20-25 kg la femela (detalii aici)

Ce ne-a atrasa si noua atentia este aceasta gaselnita haioasa, prin care catei obisnuiti sunt transformati in cu totul alte animale. Modalitatea este una simpla: blana catelusului este tunsa si pictata de artisti chinezi. O astfel de “operatie” costa 250 $, insa rezultatul obtinut intrece orice asteptari!

Pe vremuri, “insectarul” era o cutie de lemn pe fundul careia era asezata o “scartaitoare” si in care, cu bolduri (cine avea din acelea cu gamalie colorata era o persoana tare respectata in gashca) erau prinse cateva amarate de insecte. Daca nimereai un fluture mai viu colorata sau o libelula mai traznita, pe langa faptul ca aveai asigurata o nota mare la stiinte, mai erai si vedeta clasei pret de cateva zile.

Astazi, insectarul s-a transformat radical, colectia de insecte mutandu-se din spatiul fizic in cel virtual. Cu un aparat digital de fotografiat iti poti incerca maiestria si poti “captura” nenumarate insecte. Unii au reusit chiar sa faca o profesie din asta si cu greu ii vom putea ajunge din urma. Dar, cu siguranta, le face mare placere sa le admiram opera.

Igor Siwanowicz este un fotograf profesionist celebru pentru “macro”-urile sale. Va oferim si voua cateva mostre incredibile…

Solenodon

Ciudatul animal numit solenodon a fost descoperit initial in Cuba. Desigur, arata dragut, semanand cu un arici, doar ca este ceva mai mare. Special la acest animalut este faptul ca este singurul mamifer care injecteaza cu ajutorul dintilor un soi de venin. Este o specie vitala in ecosistemul sau, solenodonul hranindu-se cu resturi animale si insectivore. Astazi, specia este in mare pericol. Mai mult, cateva exemplare au fost descoperite in anul 2003, pana atunci crezandu-se ca specia chiar disparuse.

Kakapo

Kakapo este nu doar cel mai rar papagal, ci sic el mai traznit din lume. Imaginati-va o pasare care nu zboara si care noaptea o ia la pas prin padure, strabatand kilometri intregi. Specia sa este pe cale de disparitie, cercetatorii sustinand ca nu mai exista decat vreo 60 de exemplare.

Angler Fish

Masculul Angler Fish este mult mai mic decat femela. Pestele, cunoscut si din filmul Finding Nemo, are un aspect infricosator si din cauza “unditei” pe care o poarta pe cap. Pestii din specia Angler pot fi intalniti in adancul apelor marine, dar asta nu inseamna ca sunt prea departe de disparitie. Si aceasta specie este una in pericol.

Kiwi

Toata lumea stie ca indragita pasare Kiwi nu poate zbura. Pentru a compensa aceasta imposibilitate, Kiwi a devenit o mica pasare violenta, extrem de temperamentala. Kiwi este singura pasare care poseda un extraordinar simt al mirosului, reusind sa “miroasa” de la mare distanta atat hrana, dar si pericolele. Contrar a ceea ce se crede, pasarile Kiwi au aripi, dar sunt foate mici si bine mascate de pene si puf. La pasarea Kiwi mai intalnim si o alta caracteristica neobisnuita: ouale sunt exagerat de mari. Aproape ca si oamenii, pasarile Kiwi se casatoresc pe viata (o pereche poate rezista si 30 de ani).

Olm

Acest neobisnuit amphibian este orb, poate trai pana la 100 de ani, si poate rezista chiar si 10 ani fara a se hrani. Traieste in apele subterane din Italia, Croatia si Hertegovina, unde ii sperie pe localnici cu pielea sa foarte asemanatoare cu cea a omului. De altfel de la aceasta caracteristica si-a si capatat porecla de “pestele om”. Spre deosebire de alti amfibieni, Olm traieste numai in apa.

Bumblebee Bat

Castigatorul titlului de cel mai simpatic liliac revine “liliacului bondar” (i s-a dat aceast nume pentru ca masoara doar cativa centimetri). Acest micut animalut pastreaza totusi comportamentelor liliecilor: prefera pesterile si iubeste la nebunie sa se hraneasca cu insecte. Din pacate aceasta rara specie de lilieci este pe cale de disparitie. Se spune ca nu mai exista decat maxim 200 de exemplare. Ce pacat!

Aye Aye

Avand cate ceva in comun cu liliecii, aye aye sunt singurele primate din lumea mamiferelor care se orienteaza prin ecolocatie atunci cand vaneaza. Traieste in cuiburi sferice care au doar un mic orificiu pe post de “usa”. Se foloseste de degeteke mijlocii (care sunt mai lungi) pentru a se catara in copaci, dar si pentru a “culege” gustoase insecte. Din pacate pentru el, aye aye are o infatisare mult prea infricosatoare, ceea ce a dus la conturarea multor superstitii in ce-l priveste. Din aceasta cauza, deseori aye aye sunt ucisi de catre rezidentii superstitiosi. A, uitasem sa va spunem: aye-aye este originar din Madagascar. E bine de stiut pentru cei care se incumeta sa faca o vizita pe insula

Sursa: webecoist.com

George este un caine de talie mare, ba chiar foarte mare, are in jur de 111 kilograme si doarme intr-un pat de doua persoane special amenajat pentru talia sa. Face parte din rasa Great Dane si este un caine foarte bun pentru paza si companie. Ce mi-as mai dori si eu un prieten ca asta… Bine, bine, sa-l hraneasca altii, dar eu macar sa-l plimb prin cartier, pe-acolo pe unde nu de putine ori m-au alergat niste caini. Mai mici. Dar mai multi!

Cum arata

Serpii sunt reptile lungi, flexibile, fara membre. Forma corpului ia caracteristicile locului unde traiesc. Serpii de apa au un corp plat, cei care traiesc prin copaci sunt mai lungi si zvelti, au o coada cu care se pot prinde de ramuri, in timp ce serpii de pamânt sunt mult mai compacti. Serpii au mai multe culori, de la nuante deschise pâna la cele sterse. Cei colorati puternic sunt, de obicei, veninosi, iar coloritul avertizeaza alte animale sa pastreze distanta. Serpii care au culori sterse se folosesc de aceasta trasatura pentru a se ascunde. Mai mult, unii serpi copiaza culorile si modelul confratilor veninosi, ca arma de aparare.

Dimensiuni

Sarpele orb Brahminy este cel mai mic sarpe din lume, având sub 2 centimetri lungime, in timp ce Anaconda poate ajunge la 11,5 metri.

Cât si unde traiesc

Unele specii traiesc, in captivitate, pâna la 50 de ani. Serpi gasim in toata lumea, exceptie fac doar Antarctica, Islanda, Irlanda, Groenlanda si Noua Zeelanda. Majoritatea prefera zonele tropicale, facându-si culcus in apa, paduri, desert sau preerii.

Ce manânca

Deloc mofturosi la mâncare, serpii manânca termite, rozatoare, pasari, broaste si alte reptile. Manierele la masa nu sunt prea bune: inghit prada intreaga. Prada poate ajunge la dimensiuni de pâna la trei ori mai mari decât diametrul capului unui sarpe, deoarece maxilarul superior se detaseaza de cel inferior. In plus, serpii au niste dinti care impiedica prada ca, odata in gura sarpelui, sa mai poata scapa. Serpii veninosi isi omoara hrana cu venin, cei constrictori o strâng atât de tare incât aceasta moare pe loc. Sarpele nu vâneaza in fiecare zi, anaconda si pitonul putând trai fara hrana aproape un an de zile. Cei mai multi prefera sa vâneze noaptea.

Comportament

Serpii isi folosesc limba bifurcata pentru a mirosi si simti aerul. Sunt animale ectoterme, adica isi regleaza temperatura corpului stând la soare sau ascunzându-se la umbra. Pe timp de iarna, serpii hiberneaza si, pe durata unui an, isi schimba pielea de trei pâna la sase ori.

Puii

Marea majoritate a serpilor se inmultesc prin oua, pe care le depun intr-o ascunzatoare calda. Doar pitonul are grija de puii lui, celelalte specii neingrijindu-se deloc de urmasi.

Dansul serpilor

Sunt serpii sensibili la muzica? Daca e sa ne luam si dupa fotografia alaturata ar trebui sa spunem da, fara sa stam prea mult pe gânduri. Mai multi cercetatori sustin insa contrariul. Ei spun ca sarpele nu danseaza pentru ca ar fi impresionat de muzica, ci reactioneaza astfel  la bataile de picior ale celui care cânta. Asa ca «vinovate» de dansul serpilor ar fi vibratiile si nu muzica. Indiferent daca este truc sau nu, spectacolul este fascinant!

Okapi, un rumegator care prefera sa umble noaptea, are denumirea stiintifica de Okapia johnstoni. Traieste in padurile tropicale ale zonei nordice din Congo si se hraneste cu frunze. Forma sa aminteste de o girafa, doar ca este mult mai scund. Pâna si capul unui okapi seamana cu cel al unei girafe, masculii având si ei o pereche de coarne mici si boante. Okapi au ramas necunoscuti oamenilor de stiinta pâna la inceputul secolului XX.