Ce ne-a atrasa si noua atentia este aceasta gaselnita haioasa, prin care catei obisnuiti sunt transformati in cu totul alte animale. Modalitatea este una simpla: blana catelusului este tunsa si pictata de artisti chinezi. O astfel de “operatie” costa 250 $, insa rezultatul obtinut intrece orice asteptari!

Pe vremuri, “insectarul” era o cutie de lemn pe fundul careia era asezata o “scartaitoare” si in care, cu bolduri (cine avea din acelea cu gamalie colorata era o persoana tare respectata in gashca) erau prinse cateva amarate de insecte. Daca nimereai un fluture mai viu colorata sau o libelula mai traznita, pe langa faptul ca aveai asigurata o nota mare la stiinte, mai erai si vedeta clasei pret de cateva zile.

Astazi, insectarul s-a transformat radical, colectia de insecte mutandu-se din spatiul fizic in cel virtual. Cu un aparat digital de fotografiat iti poti incerca maiestria si poti “captura” nenumarate insecte. Unii au reusit chiar sa faca o profesie din asta si cu greu ii vom putea ajunge din urma. Dar, cu siguranta, le face mare placere sa le admiram opera.

Igor Siwanowicz este un fotograf profesionist celebru pentru “macro”-urile sale. Va oferim si voua cateva mostre incredibile…

Solenodon

Ciudatul animal numit solenodon a fost descoperit initial in Cuba. Desigur, arata dragut, semanand cu un arici, doar ca este ceva mai mare. Special la acest animalut este faptul ca este singurul mamifer care injecteaza cu ajutorul dintilor un soi de venin. Este o specie vitala in ecosistemul sau, solenodonul hranindu-se cu resturi animale si insectivore. Astazi, specia este in mare pericol. Mai mult, cateva exemplare au fost descoperite in anul 2003, pana atunci crezandu-se ca specia chiar disparuse.

Kakapo

Kakapo este nu doar cel mai rar papagal, ci sic el mai traznit din lume. Imaginati-va o pasare care nu zboara si care noaptea o ia la pas prin padure, strabatand kilometri intregi. Specia sa este pe cale de disparitie, cercetatorii sustinand ca nu mai exista decat vreo 60 de exemplare.

Angler Fish

Masculul Angler Fish este mult mai mic decat femela. Pestele, cunoscut si din filmul Finding Nemo, are un aspect infricosator si din cauza “unditei” pe care o poarta pe cap. Pestii din specia Angler pot fi intalniti in adancul apelor marine, dar asta nu inseamna ca sunt prea departe de disparitie. Si aceasta specie este una in pericol.

Kiwi

Toata lumea stie ca indragita pasare Kiwi nu poate zbura. Pentru a compensa aceasta imposibilitate, Kiwi a devenit o mica pasare violenta, extrem de temperamentala. Kiwi este singura pasare care poseda un extraordinar simt al mirosului, reusind sa “miroasa” de la mare distanta atat hrana, dar si pericolele. Contrar a ceea ce se crede, pasarile Kiwi au aripi, dar sunt foate mici si bine mascate de pene si puf. La pasarea Kiwi mai intalnim si o alta caracteristica neobisnuita: ouale sunt exagerat de mari. Aproape ca si oamenii, pasarile Kiwi se casatoresc pe viata (o pereche poate rezista si 30 de ani).

Olm

Acest neobisnuit amphibian este orb, poate trai pana la 100 de ani, si poate rezista chiar si 10 ani fara a se hrani. Traieste in apele subterane din Italia, Croatia si Hertegovina, unde ii sperie pe localnici cu pielea sa foarte asemanatoare cu cea a omului. De altfel de la aceasta caracteristica si-a si capatat porecla de “pestele om”. Spre deosebire de alti amfibieni, Olm traieste numai in apa.

Bumblebee Bat

Castigatorul titlului de cel mai simpatic liliac revine “liliacului bondar” (i s-a dat aceast nume pentru ca masoara doar cativa centimetri). Acest micut animalut pastreaza totusi comportamentelor liliecilor: prefera pesterile si iubeste la nebunie sa se hraneasca cu insecte. Din pacate aceasta rara specie de lilieci este pe cale de disparitie. Se spune ca nu mai exista decat maxim 200 de exemplare. Ce pacat!

Aye Aye

Avand cate ceva in comun cu liliecii, aye aye sunt singurele primate din lumea mamiferelor care se orienteaza prin ecolocatie atunci cand vaneaza. Traieste in cuiburi sferice care au doar un mic orificiu pe post de “usa”. Se foloseste de degeteke mijlocii (care sunt mai lungi) pentru a se catara in copaci, dar si pentru a “culege” gustoase insecte. Din pacate pentru el, aye aye are o infatisare mult prea infricosatoare, ceea ce a dus la conturarea multor superstitii in ce-l priveste. Din aceasta cauza, deseori aye aye sunt ucisi de catre rezidentii superstitiosi. A, uitasem sa va spunem: aye-aye este originar din Madagascar. E bine de stiut pentru cei care se incumeta sa faca o vizita pe insula

Sursa: webecoist.com

George este un caine de talie mare, ba chiar foarte mare, are in jur de 111 kilograme si doarme intr-un pat de doua persoane special amenajat pentru talia sa. Face parte din rasa Great Dane si este un caine foarte bun pentru paza si companie. Ce mi-as mai dori si eu un prieten ca asta… Bine, bine, sa-l hraneasca altii, dar eu macar sa-l plimb prin cartier, pe-acolo pe unde nu de putine ori m-au alergat niste caini. Mai mici. Dar mai multi!

Cum arata

Serpii sunt reptile lungi, flexibile, fara membre. Forma corpului ia caracteristicile locului unde traiesc. Serpii de apa au un corp plat, cei care traiesc prin copaci sunt mai lungi si zvelti, au o coada cu care se pot prinde de ramuri, in timp ce serpii de pamânt sunt mult mai compacti. Serpii au mai multe culori, de la nuante deschise pâna la cele sterse. Cei colorati puternic sunt, de obicei, veninosi, iar coloritul avertizeaza alte animale sa pastreze distanta. Serpii care au culori sterse se folosesc de aceasta trasatura pentru a se ascunde. Mai mult, unii serpi copiaza culorile si modelul confratilor veninosi, ca arma de aparare.

Dimensiuni

Sarpele orb Brahminy este cel mai mic sarpe din lume, având sub 2 centimetri lungime, in timp ce Anaconda poate ajunge la 11,5 metri.

Cât si unde traiesc

Unele specii traiesc, in captivitate, pâna la 50 de ani. Serpi gasim in toata lumea, exceptie fac doar Antarctica, Islanda, Irlanda, Groenlanda si Noua Zeelanda. Majoritatea prefera zonele tropicale, facându-si culcus in apa, paduri, desert sau preerii.

Ce manânca

Deloc mofturosi la mâncare, serpii manânca termite, rozatoare, pasari, broaste si alte reptile. Manierele la masa nu sunt prea bune: inghit prada intreaga. Prada poate ajunge la dimensiuni de pâna la trei ori mai mari decât diametrul capului unui sarpe, deoarece maxilarul superior se detaseaza de cel inferior. In plus, serpii au niste dinti care impiedica prada ca, odata in gura sarpelui, sa mai poata scapa. Serpii veninosi isi omoara hrana cu venin, cei constrictori o strâng atât de tare incât aceasta moare pe loc. Sarpele nu vâneaza in fiecare zi, anaconda si pitonul putând trai fara hrana aproape un an de zile. Cei mai multi prefera sa vâneze noaptea.

Comportament

Serpii isi folosesc limba bifurcata pentru a mirosi si simti aerul. Sunt animale ectoterme, adica isi regleaza temperatura corpului stând la soare sau ascunzându-se la umbra. Pe timp de iarna, serpii hiberneaza si, pe durata unui an, isi schimba pielea de trei pâna la sase ori.

Puii

Marea majoritate a serpilor se inmultesc prin oua, pe care le depun intr-o ascunzatoare calda. Doar pitonul are grija de puii lui, celelalte specii neingrijindu-se deloc de urmasi.

Dansul serpilor

Sunt serpii sensibili la muzica? Daca e sa ne luam si dupa fotografia alaturata ar trebui sa spunem da, fara sa stam prea mult pe gânduri. Mai multi cercetatori sustin insa contrariul. Ei spun ca sarpele nu danseaza pentru ca ar fi impresionat de muzica, ci reactioneaza astfel  la bataile de picior ale celui care cânta. Asa ca «vinovate» de dansul serpilor ar fi vibratiile si nu muzica. Indiferent daca este truc sau nu, spectacolul este fascinant!

Okapi, un rumegator care prefera sa umble noaptea, are denumirea stiintifica de Okapia johnstoni. Traieste in padurile tropicale ale zonei nordice din Congo si se hraneste cu frunze. Forma sa aminteste de o girafa, doar ca este mult mai scund. Pâna si capul unui okapi seamana cu cel al unei girafe, masculii având si ei o pereche de coarne mici si boante. Okapi au ramas necunoscuti oamenilor de stiinta pâna la inceputul secolului XX.

Capybara este un mamifer ce traieste in zonele centrala si sudica ale Africii. Este cel mai mare exemplar al ordinului rozatoarelor, ajungând la o lungime de 120 de centimetri si o greutate de 34-45 de kilograme. Parul maroniu cu pete galbene este foarte aspru si rar, iar coada seamana cu o lopata. In ceea ce priveste labele, degetele acestora sunt aproape lipite. Capybara este un inotator si scufundator expert. Se hraneste cu legume si, nu de putine ori, strica recoltele agricultorilor din satele africane. La rândul lui, este vânat pentru a fi mâncat, pielea ii este folosita la confectionarea de manusi, iar parul la fabricarea periilor. Mai este cunoscut si sub numele de porc de apa sau carpincho.

Unde traieste

Bongo – Boocercus eurycerus, denumirea stiintifica – traieste in junglele si padurile de bambus din Africa ecuatoriala. Fiind un animal retras, bongo nu va umbla niciodata prin zone deschise, fara copaci dupa care sa se ascunda, motiv pentru care este vazut foarte rar. Bongo se deplaseaza fie singur, fie in grupuri mai mici.

Cum arata

Este un animal mare, atât masculii, cât si femelele, ajungând la dimensiuni respectabile. Bongo are niste coarne foarte deosebite, iar la masculi acestea ajung la o lungime de 90 de centimetri. Pielea este de culoare castanie, cu dungi pe spinare si in lateral, ceea ce ii ofera posibilitatea unei camuflari exceptionale. Bongo este foarte pretuit de catre iubitorii de safari, constituind un trofeu remarcabil.

Flamingo

Flamingo este o pasare de balta, foarte sociabila, cu inaltime de 0,9 – 1,5 metri, care traieste in ambele emisfere, vestica si estica. Desi sunt mai numeroase in est, cele mai multe specii traiesc in vest, pe continentul american. Flamingo traiesc in stoluri mari, in zone cu lacuri intinse, hranindu-se cu meduze si alge. Ciocurile lor au o forma speciala si le ajuta sa separe noroiul si mâlul de hrana pe care o cauta. Când ies din ou, puii de flamingo au penele albe dar, la maturitate, culoarea penajului variaza de la roz deschis pâna la rosu inchis, in functie de substantele pe care le contine hrana. Fiecare aripa a pasarii flamingo are câte 12 pene negre. Ambii parinti au grija de puiul pe care il cresc, il hranesc si il apara. Puii se hranesc cu un fel de lapte de la pasarea mama, bogat in proteine si in celule rosii si albe, timp de doua luni, pâna când li se dezvolta ciocul.

Crevetele

Crustacee mici, inotatoare, care traiesc atât in apa sarata cât si in cea dulce. Pot fi diferentiati de alte vietati asemanatoare dupa structura branhiilor si dupa faptul ca femela crevete depune ouale in inotatoare. Diverse soiuri de creveti pot fi tinuti in acvarii, in casa, fiind utili prin faptul ca imputineaza algele si impuritatile din apa. Crevetii sunt cunoscuti mai ales datorita utilizarii lor ca mâncare, facând parte dintre delicatesele bucatariilor din intreaga lume. Inainte de a fi gatit, crevetelui i se indeparteaza coaja, coada si aparatul digestiv. Este un aliment bogat in calciu si proteine.

Leming

Rozator mic, care traieste in zonele arctice si face parte din aceeasi familie cu soarecii, bizamii, sobolanii, hamsterii si soarecele saritor de desert. Lemingul ajunge la o dimensiune intre sapte si 15 centimetri, are coada scurta si blana lunga si pufoasa. Este ierbivor, hranindu-se cu frunze si lastari, iarba, rogoz, uneori chiar si radacini. Ca la toate rozatoarele, dintii incisivi cresc continuu pentru a-i ajuta sa rontaie tot ce le place. Lemingii nu obisnuiesc sa hiberneze iarna, ci se hranesc cu seminte si iarba depozitate din timp. Prefera sa traiasca singuri, nefiind prea sociabili. Fluctuatiile numarului de lemingi sunt legendare, mai ales datorita unui film realizat in 1985, „Salbaticie alba”. Acesta povesteste cum, in timpul unei perioade de crestere a numarului de exemplare ale acestei specii, lemingii aveau apucaturi sinucigase, aruncându-se in mare. De fapt, comportamentul lor este tipic familiei rozatoarelor, care, in momentul in care membrii unei comunitati sunt prea multi, o parte dintre ei pleaca spre alte meleaguri, in cautarea hranei si a unui adapost. Au existat chiar si legende care sustineau ca lemingii au aparut…. din aer. Desi sunt mici, lemingii influenteaza alte doua populatii: cea de vulpi si cea de soareci.

Takin

Capra-antilopa, traieste in padurile din zona estica a muntilor Himalaya. Exista patru specii diferite, cu inaltimi de pâna la 120 de centimetri si greutati de 300 de kilograme. Takinul are bot si ochi mari, urechi mici si caraghioase si coarne scurte, de cel mult 30 de centimetri. Este acoperit de o lâna deasa aurie, neagra in zona stomacului. Prefera padurile de bambu aflate la inaltimi de 2.000 sau 4.500 de metri, unde gaseste iarba, muguri si frunze din belsug. Takinul este un animal foarte activ in timpul zilei, cu exceptia dupa-amiezilor insorite, când prefera sa doarma. Se aduna in cirezi mici pe timpul iernii, iar vara in grupuri de câte 100 de animale. Unele teorii sustin ca takinul este sursa legendei grecesti referitoare la lâna de aur.

Tatu

Mamifer de dimensiuni mici, 75 de centimetri cu tot cu coada, remarcat datorita scutului osos care ii acopera corpul. Acest animal este originar din America, fiind ruda cu furnicarul. Speciile de tatu se diferentiaza dupa modelul scutului. Ocupatia lui preferata este sapatul, folosindu-si labele cu unghii ascutite pentru a-si ascunde si mânca prada si pentru a-si sapa vizuina. Traieste mai ales in zonele umede, in golfuri, lânga ape curgatoare sau albii secate. Dieta lui este formata din insecte, râme si alte nevertebrate. Principala arma de aparare este carapacea in forma de armura, formata din solzi mici, suprapusi. Tatuul cu 3 benzi pe carapace, din America de Sud, se apara transformându-se intr-o adevarata minge, iar cel cu noua benzi, din America de Nord, sare in sus când este atacat. Tatuul cu noua benzi are un rol deosebit in cercetarile stiintifice, datorita sistemului reproducator foarte ciudat. De fiecare data, femela tatu naste câte patru pui identici 100%, studiati din punct de vedere stiintific, comportamental si medical. Tatuul este mamiferul emblema al statului Texas, unde, de altfel, este destul de evitat.

Cioc intors

Cele patru specii de cioc intors fac parte din aceeasi familie ca si picioroangele, fiind pasari care prefera clima calda si foarte calda. Au picioare suple si cioc lung, subtire si curbat in sus. Penele sunt albe, cu negru sau rosu. Cioc intors are picioarele palmate, ceea ce ii permite sa inoate cu usurinta. De obicei, manânca insecte si animale acvatice de dimensiuni mici. Isi construieste cuiburile pe uscat, in cadrul coloniilor intinse pe suprafete foarte mari. Colonii de cioc intors exista in estul Angliei, Olanda si Germania. Pe timp de iarna, pasarea prefera nord-vestul Frantei, Spania si Portugalia. Nu putine sunt cele care pornesc spre Africa de Nord sau chiar Africa de Vest. Cioc intors este specialist in utilizarea apei, parasind o balta doar dupa ce aceasta a secat. Pasarea prefera sa isi faca cuibul pe tarmurile nisipoase si noroioase si este foarte protectoare la adresa puilor si cuibului ei. Puii pot zbura de la vârsta de cinci saptamâni.

Cazuarul

Cazuarul este o pasare foarte mare, nu zboara si traieste in padurile tropicale din Noua Guinee si in Australia de nord-est. Manânca fructe, in special, dar si ciuperci, melci, insecte, broaste, serpi si alte animale de dimensiuni mici. Media de vârsta este de 40 – 50 de ani si face parte din aceeasi familie cu emu, nandu, strutul si pasarea kiwi. Exista trei specii: cazuarul sudic – Australia si Noua Guinee, cazuarul pitic – Noua Guinee si Marea Britanie, si cazuarul nordic – Noua Guinee. Cazuarul este o pasare retrasa, preferând padurile dese pentru a nu fi deranjata de oameni. Cazuarul sudic este pe locul doi in Australia, ca dimensiune, si pe locul trei in lume: cu o inaltime de 1,5 metri – 1,8 metri si 60 de kilograme greutate. Este singura pasare care are pe cap o casca osoasa, folosita la croirea drumurilor printre crengile copacilor. Femelele sunt mai mari si mai viu colorate decât masculii, au trei degete la picioare, cu gheare ascutite. Gheara din mijloc, asemanatoare unui pumnal, are peste cinci centimetri lungime. Alearga cu o viteza de 50 km/h, sar pâna la o inaltime de 1,5 metri si sunt inotatori foarte buni. Desi sunt pasari timide, pot deveni foarte violente, aplicând lovituri mortale cu picioarele deosebit de puternice.

Emu

Originara din Australia, Emu este cea mai mare pasare de pe continent si a doua din lume. Traieste in zonele mai putin populate, ferindu-se de padurile foarte dese si de desert. Desi are aripi (foarte mici), nu poate zbura. Aceasta pasare cu pene moi, de culoare maronie, ajunge la inaltimi de doi metri si la 60 de kilograme, masculul fiind mai mic in dimensiuni. Sunt pasari nomade, se muta odata cu sezonul ploios si se hranesc cu seminte, flori, fructe, lastari, insecte si larve. La pas incet, pot calatori pe distante foarte mari, iar viteza maxima este de 50 km/h. Inainte de sosirea europenilor pe continentul australian, existau trei specii de emu. Masculul este cel care cloceste ouale, timp de opt saptamâni, fara sa manânce, sa bea apa sau sa plece din cuib. In unele cazuri, femelele stau si au grija de cuib pâna apar puii dar, cel mai adesea, ele pleaca pentru a pune bazele unui nou cuib. Desi tatal-emu are foarte mare grija de cuib, nu de putine ori, ouale cad prada diversilor pradatori – iguane, in mod special – si numai patru din cinci pui ajung la maturitate. Având doar 25 de centimetri in inaltime, puii isi pot parasi cuibul dupa câteva zile. Tatal-emu obisnuieste sa adopte orice alt pui ratacit de parintii lui, atât timp cât acesta nu este mai mare decât proprii pui. In libertate, pasarea emu traieste aproximativ 10 ani, iar in captivitate chiar dublu.

Pasarea DODO

Pasarea Dodo, originara de pe Insulele Mauritius, avea cel mult un metru inaltime si nu putea zbura. Se hranea cu fructe si isi facea cuibul pe uscat. Desi acum a disparut, cercetatorii au putut sa ii realizeze portretul-robot: avea penaj albastru-cenusiu, cioc negru, de 23 de centimetri, in forma de cârlig, cu vârf rosu, aripi foarte mici, picioare galbene si un smoc de pene in loc de coada. Dodo aveau dimensiuni mari, ajungând pâna la 23 de kilograme. Se pare ca, in sezonul cald, Dodo se «umfla« cu fructe, atât cât sa ii tina de foame si in sezonul rece. Din cauza dimensiunilor mari si a faptului ca nu putea zbura, a fost o prada foarte usoara pentru alte animale. In plus, sosirea oamenilor pe Mauritius a adus specii de animale care nu existau pe insula – câini, porci, soareci si maimute – care au distrus cuiburile pasarii Dodo, in timp ce oamenii au devastat padurile. Prin urmare, la sfârsitul anilor 1660 pasarea era deja pe cale de disparitie. Ultimul exemplar de Dodo despre care se stie a fost ucis la mai putin de 100 de ani de la descoperirea ei de catre om. Nu s-a mai pastrat nici un specimen.

In prezent, exista peste 200 de specii de maimute, primate ale caror membre superioare au degetul mare opozabil, ochi care privesc inainte si creier dezvoltat. Desi unele traiesc in copaci, iar altele in savana africana, dieta lor contine obligatoriu fructe, frunze, seminte, nuci, alune, flori, insecte, paienjeni, oua si animale mici.

Mandrilul

Este o ruda apropiata a babuinului si cea mai mare specie de maimute din lume, numele lui insemnând „omul-maimuta”. Mandrilul este usor de recunoscut dupa blana de culoare negru-verzui si fata foarte colorata. Masculii pot ajunge la 30 de kilograme, iar femelele la cel mult 15 kilograme, la o inaltime de 50 de centimetri si la o vârsta de 25 de ani, atinsa in captivitate. Mandrilul traieste in padurile tropicale din vestul Africii Ecuatoriale, in grupuri de cinci pâna la 50 de membri. Este un animal omnivor, mâncând plante, insecte si animale mici pe care le gaseste pe pamânt, urcându-se in copaci foarte rar, pentru a dormi. Principalele amenintari pentru mandril sunt leoparzii si gheparzii, dar si omul si defrisarile masive, care pun specia in pericol. Puii de mandril se nasc, de obicei, din ianuarie pâna cel târziu in aprilie, au blana neagra si pielea roz in primele luni ale vietii. Pâna invata sa se descurce singuri, sunt nedezlipiti de mama lor.

Gibonii

Sunt de dimensiuni mici si fac parte din familia Hilobatide, impartita in alte patru grupuri. O trasatura unica a gibonilor este faptul ca incheietura mâinii este formata din cartilaj si articulatie, lucru ce ii permite miscari ample ale mâinii. Gibonii difera de maimutele de dimensi-uni mari prin talia mica, viata in cuplu si prin refuzul de a-si face vreun culcus. Traiesc in padurile tropicale, din nord-estul Indiei pâna in Indonezia, si catre nord, in sudul Chinei. Se pricep cel mai bine sa se legene de la o creanga la alta, pe distante de pâna la 16 metri, cu o viteza de 35 de metri pe ora. Isi apara teritoriul prin sunete care pot fi auzite pe distante de kilometri. Acest lucru ii face, insa, sa fie o prada usoara pentru braconierii care ii vâneaza pentru a-i vinde producatorilor de medicamente. Gibonii sunt animale in pericol, mai ales din cauza degradarii si defrisarii padurilor unde traiesc.

Babuinii

Babuinul este cel mai mare primat non-humanoid. Are bot asemanator celui al câinelui, ochi apropiati, falci puternice, blana deasa, coada scurta si fundul rosu. Dimensiunile variaza intre 1,2 metri si 40 de kilograme si 50 de centimetri si 14 kilograme. Masculii si femelele difera in dimensiuni, culoare si marimea caninilor. Traiesc pe pamânt si prefera savana, padurile intinse si dealurile africane. Sunt animale omnivore si vegetariene. Isi desfasoara activitatea in mod neregulat, si ziua si noaptea, nu de putine ori dând navala in turmele de oi si capre ale satenilor africani. Principalele pericole la adresa lor sunt omul si leopardul. Babuinii traiesc in captivitate aproape 45 de ani, in timp ce in libertate ajung la vârsta de doar 30 de ani. Se grupeaza câte cinci sau cel mult 250 de animale, formând structuri bine stabilite. O femela naste, in fiecare an, câte un pui, de culoare neagra si nu mai mare de un kilogram.