O cumpănă din viața femeii

0
98

Viața oamenilor este considerată de marii înțelepți ai trecutului nostru ca fiind o adevărată cutie cu mistere.  Cotiturile vieții sunt mereu dificil  de descifrat chiar și pentru cei mai experimentați dintre noi. Toți avem un trecut, un prezent și un viitor. Ne naștem fără a fi pregătiți, în prealabil, pentru propria venire pe lume, iar până a lua contact cu realitatea mai durează mult timp de la momentul facerii. Cu ideea morții ne obișnuim pe măsură ce înaintăm în vârstă, fiind martori  la momentul trecerii în neființă al oamenilor apropiați.

Între aceste două cotituri , unde, din nimic se contruiește un destin și, unde, un întreg univers se stinge, se întinde viața unui om. Pentru că încă avem, mulțumită Domnului, un creier de mamifer ce ne coordonează sistemul limbic, și, deci, emoțiile, suntem firi sensibile, sentimentale și receptive la ceea ce se petrece în jurul nostru. Însă, cel mai înalt grad de sensibilitate este atins atunci când protagonistul întâmplării este propriul eu. Suntem egoiști, iar asta este, încă, un instinct animalic,  din acest punct de vedere. Mă refer la grija față de sine, la felul în care ne urmărim cu atenție experiențele, suntem protagonistul și, deopotrivă, naratorul propriei vieți. Ne descifrăm, ne analizăm și ne ducem propria tristețe la cote maxime. Cea mai masochistă tristețe este aceea determinată de melancolie. E un lucru dificil de acceptat de unii raționali ai zilelor noastre, dar e greu de controlat. Până și cei mai duri dintre realiști, își trăiesc cele mai crunte suferințe, care se nasc din dezamăgirea trecerii timpului. Dacă citești până la sfârșit, vei înțelege.

Mă refer la durerea de nestrămutat, mută, surdă, dar viscerală, resimțită în momentele în care îți analizezi propriul curs al vieții și constați faptul că schimbările determinate de mersul natural al lucrurilor din ciclul viață-moarte, te-au transformat  într-o cu totul altă persoană. Este despre momentul în care realizezi că sufletul ți-e neschimbat, dar mașinăria asta veche, ce te-a purtat prin lume, a început să ruginească.  Este despre situația în care realizezi că, în sfârșit, clepsidra s-a inversat, iar nisipul se scurge în defavoarea ta. Semnele care invocă aceste stări sunt copleșitoare mai ales pentru masculi, ei fiind capabili să lupte cu orice forță, dar nu și cu emoția. Prin urmare, să abordăm ideea din perspectiva sexului puternic, al celor ce pot face față unei astfel de situații, din perspectiva unei femei.

Ignoranți din fire, atunci când realizăm că una dintre doamnele familiei noastre a ajuns la o altă etapă a vieții, una tristă, dificilă și descurajatoare pentru ea, nu mișcăm niciun deget pentru  a îi ușura situația. Deși nu se vede că suferă, că e melancolică, pentru că o femeie nu ar accepta nicicând o astfel de înfrângere în fața vieții, în sufletul ei începe să ia naștere  o năpastă, ce-ar duce în mod normal, orice urmaș al lui Adam la pierzanie. De aceea, ei nici nu sunt supuși unor astfel de încercări, pentru că Dumnezeu îți dă cât poți duce.

Menopauza e un subiect tabu, ce reprezintă pentru fiecare reprezentantă al sexului frumos, apogeul strălucirii, momentul în care orhideea sălbatică se ofilește, în care încetezi să te mai simți femeie. Ca și cum nu ar fi suficient de dificilă povara emoțională, doamnele se confruntă și cu manifestări fizice determinate de modificările hormonale suferite în urma încetării funcționării ovarului. Cantitatea scăzută de estrogen din această etapă a vieții unei femei se tranformă într-un lucru supărător, deranjant. De ce? Duce la apariția celebrelor bufeuri. Vorbesc despre acele valuri de căldură extrem de inopinante, care le slăbesc, le dau o stare de boală, sunt frecvente, deranjante. Se sondează cu transpirații, uneori amețeli, putând apărea rareori și alte simptome. Adesea, sunt accentuate de încordarea psihică a femeii, prin urmare, dragilor aiuriți, sesizați-vă și încercați să le fiți aproape doamnelor. Amintiți-vă de sintagma sfântă „…[…] La bine și la rău”. În această etapă a vieții, pot fi asemănate cu un copil, fiind ca o inițiere pentru ele și este vital să le fiți alături.

RASPUNDE

Te rog adauga comentariul tau
Introdu numele tau aici